Strategie antiseismică: ne rugăm la Dumnezeu!

Privim imaginile cu urmările cutremurului din Turcia. Efectul este clar: ne întrebăm îngroziţi „Ce vom păţi dacă se va întâmpla şi la noi?“ După cum se prezintă lucrurile, concluziile nu pot fi decât sumbre.

În oricare oraş există clădiri vechi, care stau să cadă. În Făgăraş e suficient să amintim clădirea de vis-a vis de Primărie sau cea cunoscută sub numele de „La Koenig“. Clădiri vechi, neconsolidate. Unele locuite, altele nu. Autorităţile au făcut puţin sau mai nimic. În Bucureşti, s-au mărginit să pună grabnic buline roşii, parcă dintr-un ascuns joc imobiliar. S-au elaborat programe de consolidare, care s-au împotmolit. Din lipsă de bani, din refuzul locatarilor de a se muta pe durata consolidării, din lipsa locurilor unde ei să fie mutaţi. Aşa că oamenii vieţuiesc în continuare în aceste imobile, cu frica în sân, la fiecare trepidaţie mai puternică.

Mai sunt clădirile consolidate după seismul din 77. Lucrări insuficiente sau făcute de mântuială. S-a văzut recent la televizor cazul unui bloc din Bucureşti, a cărui izolaţie-tencuială exterioară, executată în anii 80, s-a desprins efectiv de pe bloc! În Făgăraş, fosta Casă a Căsătoriilor a  fost consolidată după cutremur, dar, ca unul care a lucrat în acea clădire, ştiu cum trepida doar când cineva tropăia mai tare!

În fine, mai sunt clădirile executate după 1989. Multe dintre ele, ridicate în dispreţul oricărei legi şi reglementări. Planul nu coincide mai deloc cu ce e în teren, asta dacă el există! Sunt blocuri cu parter comercial unde s-au dărâmat stâlpi de rezistenţă sau pereţi interiori. La fel, o mulţime de apartamente cu pereţi interiori sau de rezistenţă demolaţi, în goana inconştienţă a proprietarilor pentru câţiva metri pătraţi plus.

Adăugaţi la toate astea lipsa de pregătire autorităţilor (dovedită în alte ocazii, mai benigne), a populaţiei (câţi ştiu exact ce să facă la un cutremur?) şi condiţiile de acţiune după un seism, cu comunicaţii căzute, cu reţele electrice, de gaz şi apă afectate sau chiar nefuncţionale şi aveţi în faţă un tablou de coşmar, dar extrem de probabil.

În Haiti au murit zeci de mii de oameni la ultimul cutremur. În Turcia, la Izmit, la fel. Acum, la Van, morţii încă se numără. Sunt zone sărace, unde a construit fiecare cum a putut şi cu ce a avut, aproape fără reglementări. În Chile însă, ultimul seism, deşi a avut 8,8 grade pe scara Richter, au fost doar câteva zeci de morţi şi pagube mici. Pentru că acolo oamenii şi autorităţile au învăţat ceva din istoria precedentelor cutremure. Ceea ce nu e cazul nostru.