Sport

Octavian Cocan – capitol încheiat

Fotbalistul făgărăşean s-a retras din activitate.

În viaţa oricărui sportiv, vine un moment când este nevoit să renunţe. Un moment mai greu poate decât o înfrângere, dar care inevitabil se produce şi care lasă în suflet clipe de nostalgie. Aceste sentimente le-a trăit în urmă cu câteva zile şi de acum fostul fotbalist Octavian Cocan, care a decis că a venit timpul să pună ghetele în cui.

Activitatea fotbalistică a lui „Coco“ a fost extrem de bogată, presărată atât cu decepţii, dar şi cu foarte multe bucurii. A început la o echipă mică, dar cu multă muncă şi mai ales seriozitate a urcat încet, dar sigur, treptele performanţei. Totul a culminant cu participarea în Cupa UEFA şi jocul contra celebrei echipe italiene Inter Milano. A fost perioada de vârf a carierei sale, împreună cu cei aproape opt ani petrecuţi în primul eşalon al ţării, la FC Braşov.

Echipa care l-a propulsat însă spre marea performanţă a fost Nitramonia Făgăraş, la care a venit în 1991 şi cu care a reuşit promovarea în divizia B, şase ani mai târziu. Finalul carierei l-a prins la o echipă mică, Carpaţi Berivoi, club care i-a organizat o frumoasă festivitate de retragere. Pe lângă momentul decernării diplomei şi tricoul echipei Carpaţi nu a lipsit tradiţionalul meci de adio alături de foşti coechipieri şi actuala echipă a berivenilor.
Tristeţea retragerii i s-a citit pe faţă lui „Coco“, odată cu ultimul fluier, dar totodată s-a putut remarca şi o undă de bucurie: a jucat alături de fiul său Cristian, în vârstă de 15 ani, căruia i-a predat ştafeta. Cocan cel mic speră să-i calce pe urme celebrului său tată.

S-a încheiat astfel un capitol important în viaţa lui Cocan, după aproape 30 de ani petrecuţi pe terenul de fotbal, care i-a adus cele mai mari satisfacţii. Clubul berivean a organizat cu acest prilej şi retragerea altor trei jucători: Ovidiu Savonea, Bogdan Lie şi Flaviu Roşală, jucători care şi-au pus amprenta pe evoluţia echipei de-a lungul anilor.

„Sper ca fiul meu să mă depăşească“

Cine te-a îndrumat spre fotbal?
Copil fiind, bineînţeles că mai toată ziua „băteam“ mingea şi îmi doream să devin fotbalist. Dar cel care a insistat şi care m-a îndrumat să practic acest sport a fost unchiul meu.

Îţi mai aduci aminte primul antrenament?
A trecut foarte mult timp de atunci, dar ceea ce îmi amintesc este eram foarte emoţionat.

Care a fost cel mai frumos moment din cariera ta?
Calificarea în primul tur al Cupei UEFA, după ce am învins tur-retur echipa armeană Mika Aştarak. Pe urmă, jocul contra titanilor de la Inter Milano.

A venit şi acest moment trist din viaţa oricărui sportiv, dar se pare că ai cui să-i predai ştafeta.
Trebuia să vină şi acest moment, mai puţin plăcut, dar vârsta îşi spune cuvântul. M-a bucurat mult retragerea organizată de conducătorii echipei Carpaţi Berivoi. A fost un moment special. Da, am cui să predau ştafeta, fiului meu cel mare, Cristian; el este cu mult mai talentat decât am fost eu şi sper să aibă o carieră mai frumoasă şi plină de realizări.

Scurtă biografie:
- S-a născut 17.01.1970 la Sibiu
- Prima legitimare la Flamura Roşie Cârţa, în 1981, în Liga a IV-a.
- 1984-1991 a jucat la Carpaţi Mârşa în divizia C
- 1991-1997 Nitramonia Făgăraş, promovare în divizia B.
- 1997-2005 F.C. Braşov, locurile VI, IV şi III în Liga I, calificare în Cupa UEFA.
- 2005-2006 Internaţional Piteşti
- 2006-2007 Nitramonia Făgăraş
- 2007-2010 Carpaţi Berivoi
- Antrenorii cu care a lucrat: Aurică Barbu, Cornel Armean la Carpaţi Mârşa, Niţu Mihai, Sfrijan Ionel, Chelemen Mircea, Adrian Furnică şi Văidean Nistor la Nitramonia. Costel Orac, Cornel Ţălnar, Adrian Hărlab, Marin Barbu, Ioan Andone, Ionuţ Lupescu, Florin Halagian, Marius Lăcătuş, Răzvan Lucescu, Gabriel Stan şi Ilie Dumitrescu la F.C. Braşov, Dan Brătescu la Carpaţi Berivoi.