Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor

Sfântul Apostol Andrei, numit şi „cel întâi chemat“, a fost primul ucenic al lui Hristos. Potrivit Tradiţiei, Sf. Andrei a propovăduit Evanghelia şi în teritoriul Sciţia Minor, adică Dobrogea de astăzi, vorbindu-le strămoşilor noştri despre Mântuitorul Hristos. Mai târziu a fost martirizat prin răstignire pe o cruce în forma de X, în oraşul Patras din Grecia. Pentru că este cel dintâi propovăduitor al Evangheliei pe teritoriul ţării noastre, Sf. Andrei este considerat ocrotitorul României, iar Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat ziua de 30 noiembrie ca Ziua Naţională Bisericească a românilor.

Primul apostol
Sfântul Andrei este primul dintre ucenicii lui Iisus, numit astfel şi „cel întâi chemat”. Andrei, împreună cu fratele lui, Simon Petru, şi tatăl lor, Iona, locuia pe malul lacului Ghenizaret, unde se ocupau cu pescuitul. Când s-a răspândit vestea că în zonă a apărut un profet care predica şi boteza, cerând oamenilor să îşi schimbe viaţa, Andrei a dorit să vadă dacă nu cumva este Mântuitorul mult aşteptat de poporul evreu, despre care vorbeau Scripturile. Astfel, pe malul Iordanului, l-a întâlnit pe Sfântul Ioan Botezătorul, devenind ucenicul său.
În ziua în care Iisus a venit la Iordan şi a fost botezat de Sf. Ioan, acesta din urmă le-a spus celor prezenţi că Iisus este Mântuitorul cel aşteptat, Fiul lui Dumnezeu. Înţelegând aceste cuvinte ca o îndrumare a lor, Andrei şi Ioan au mers după Iisus, devenind primii Săi discipoli.

Andrei s-a întors acasă şi i-a spus fratelui său că l-a întâlnit pe Mesia, iar puţin timp după aceea răspundeau amândoi chemării: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. Astfel cei doi fraţi au pornit cu dragoste şi credinţă pe drumul propovăduirii veştii că Dumnezeu S-a milostivit de oameni şi le-a trimis Mântuitorul. Mai întâi au fost ucenici ai lui Iisus, însoţindu-L pe drumurile Ţării Sfinte, fiind martori la toate minunile săvârşite şi adăpându-se din cuvintele şi învăţătura Lui. După moartea şi învierea Acestuia, au devenit apostoli, străbătând distanţe uriaşe la pas, pentru a vesti şi altora Evanghelia, vestea cea bună că oamenii nu mai sunt în robia păcatului, ci au libertatea de a ieşi din aceasta dacă urmează lui Hristos.

„Ocrotitorul României”
Fiind primul Apostol al Mântuitorului, se poate spune ca Andrei a stat cel mai mult în preajma lui Iisus, fiind prezent chiar şi la botezul sau în Iordan. În Sfânta Scriptura nu avem date referitoare la activitatea misionara a Sfântului Apostol Andrei, dar unele marturii istorice ne oferă câteva informaţii în acest sens, spunându-ne că Sfântul Apostol Andrei a vestit Evanghelia pe teritoriul Sciţiei, care cuprinde şi Dobrogea de astăzi.

În sprijinul evanghelizării Daciei Pontice de către Apostolul Andrei vin şi unele colinde şi creaţii folclorice dobrogene care amintesc de trecerea sa prin aceste teritorii, ca şi unele toponimii (peştera Sfântului Apostol Andrei sau pârâiaşul Sfântului Andrei). Pe acest început apostolic se va dezvolta viaţa bisericească din Dobrogea, atât de înfloritoare în primele secole creştine.

Iată de ce Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în 1995 ca Sfântul Apostol Andrei sa fie înscris în calendarul bisericesc cu cruce roşie, iar din 1997 l-a proclamat drept “ocrotitorul României”. Mai mult, în 2001 a hotărât ca ziua de 30 NOIEMBRIE, sărbătoarea Sfântului Andrei, să fie proclamată şi cinstită ca sărbătoare bisericească naţională a României. Astfel, exact înainte cu o zi de 1 Decembrie, ziua naţională politică a României, care aniversează formarea statului naţional unitar, poporul român are şi o zi naţională creştină, în care este prăznuit cel căruia i se datorează formarea sa ca popor creştin.

Moarte pe cruce
Sfântul Andrei a plecat din zona noastră spre sud, trecând prin Tracia, Bizanţ, Macedonia şi Tesalia, ajungând până în oraşul Patras din Grecia de astăzi. Acolo a suferit moarte martirică, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, numită până astăzi „crucea Sfântului Andrei”.

În secolul IV, moaştele sale au fost mutate din Patras la Constantinopol, noua capitală a imperiului roman de Răsărit. La câţiva ani dupa cruciada a patra, din 1204, când Constantinopolul a fost cucerit de cavalerii apuseni, cardinalul Petru din Capua a dispus ca moaştele Sfântului Andrei să fie duse în Italia şi aşezate în catedrala din Amalfi. În aprilie 1462, în timpul papei Pius II, capul său a fost aşezat într-o biserică din Roma. De aici, pe baza unei hotărâri a Vaticanului, în semn de frăţietate creştină, capul său a fost restituit Bisericii Ortodoxe a Greciei, fiind aşezat – în cadrul unor festivităţi religioase – în biserica cu hramul „Sfântul Andrei”, din oraşul Patras.

Curaj şi statornicie în bine
De a lungul secolelor, credinţele populare au făcut din Sfântul Andrei „mai marele peste lupi”, întrucât 30 noiembrie este considerat „cap de iarnă”, începutul „lunii lupilor”, respectiv al lunii decembrie. Această asociere între Sfântul Andrei şi primejdiile pe care le poate aduce timpul de iarnă amintesc de misiunea încredinţată apostolilor de a „scoate pe diavoli”, de a întări sufletele oamenilor împotriva uneltirilor diavolului.

Numele de Andrei înseamnă „bărbat” şi îi îndeamnă pe cei care îl poartă la curaj, la statornicie în bine, la strădania de a face binele pentru noi şi pentru ceilalţi. Misiunea Sfântului Andrei a fost aceea de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu şi, astfel, unii de alţii, uniţi fiind de credinţa în Iisus Hristos şi de împlinirea poruncilor de a ne iubi unii pe alţii.