Prin urmare consider și că implicarea fetelor trebuie apreciată, chiar dacă nu sunt de acord cu anumite lucruri pe care le-au scris (și eu aveam aceleași lucruri de spus la vârsta lor – noroc că acuma nu mai am nimic de spus). Altfel, cred că în acest moment cel mai important lucru este să scrii și să scrii despre lucrurile care contează pentru tine, indiferent de tema pe care o propune ziarul. Nu știu ce vreți voi de la viață și de la scris, dar mie nu mi-ar fi făcut plăcere să ilustrez în cuvinte cum banca așteaptă elevii pentru un nou an minunat de clișee.

Mai am doar câteva remarci pe texte:

1. Probabil ai dreptate, deși nu știu prea multe despre situația din orașul vostru – toate chestiunile despre care vorbești se manifestă peste tot prin țară. Mă amuză, însă, ușor cum cauți să exonerezi de răspundere tinerii, care nu sunt “interesați” fiindcă se consideră victimele unor parveniți ajunși la putere prin trageri de sfori, iar când să facă ceva, trebuie să plece.

Cred că eroare de fond constă chiar în ultimul enunț pe care îl faci: orice localitate este ceea ce este edilul ei. Nu edilul definește localitatea, ci localitatea definește edilul.

2. Cumva, atunci când mă gândesc la cuvinte care duc viața lor mă gândesc mai degrabă la maniera malefica în care cuvintele, vorba vine, “țes” realitatea. E clar că sunt două lucruri diferite, dar probabil senzația mi se trage, pe de-o parte, ca o reacție adversă de la textul deosebit de elogios și de poetizat, și pe de altă parte, de la critica socială ce l-a precedat și m-a transpus în această dispoziție negativistă.

3, 4: Păcat de bănci, care puteau fi mult mai simpatice decât niște trăiri nearomate de început de an școlar. Tocmai ideea de părăsire putea fi explorată mai original, poate privind prin ochii unei bănci pe care nu există cine s-o ocupe. Sau banca “diferita”, care nu se potrivește nicicum cu celelalte bănci – tot felul de alegorii amuzanto-serioase la viața școlară. Etc.

Cred că am făcut destul pe bătrânul înțelept care nu știe nimic, deci spor și la mai mare în continuare.