Mutu nu e o victimă

Depistarea pozitivă a lui Adrian Mutu la testul antidoping a făcut să curgă râuri de cerneală tipografică, sute de articole şi comentarii în spaţiul virtual şi zeci de intervenţii televizate.Toate au ţinut capul de afiş într-un sezon fotbalistic în mare penurie de competiţii şi deci, de subiecte fierbinţi. Care mai de care observator, analist sau om de fotbal s-a repezit să-şi dea cu părerea. De la ,,inchizitori” care îl condamnau în termeni de ,,trişor, găinar, pramatie bătrână” până la mitici dâmboviţeni care îl mângâiau părinteşte pe cap cu ,,E, ce-a făcut şi el? A luat acolo, nişte pastile pentru slăbit. Mare lucru!”.

Mutu nu merită să fie aruncat la lei, dar nici circumstanţe atenuante. După părerea mea, lucrurile sunt simple: s-a găsit în o substanţă interzisă în corpul lui Mutu. Punct. Discuţiile referitoare la motivul de ingerare a acelor pastile, la provenienţa lor (jenantă scuza cu ,,pastilele de la mama”!), la efectul lor asupra performanţei sportive sau la faptul că Mutu e sau nu recidivist sunt colaterale. Ele pot constitui eventuale nuanţe în apărarea pe care avocaţii i-o pregătesc fotbalistului. Eterna scuză a românului şmecher, că ,,n-am ştiut”, nu ţine într-un sistem fotbalistic occidental în care tot ceea face un sportiv este controlat: ce şi cât mănâncă şi bea, cât şi cum se antrenează, unde şi cum îşi petrece nopţile, ce tratamente face, ce medicamente ia, ce conţin acestea. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, totul e măsurat, cântărit, verificat. Iar după aproape zece ani de jucat fotbal în străinătate, să spui că n-ai ştiut ce e cu acele pastile, ba mai mult, să le iei de capul tău de răsfăţat narcisist, e o prostie crasă, o inconştienţă incredibilă şi o imaturitate demnă de un talent nedublat de un caracter pe măsură. Eşti în Italia, la Fiorentina, nu în România, la FC Argeş, unde Neaga şi Buturugă au fost găsiţi dopaţi şi n-au păţit nimic! Mai ales că eşti păţit. Mai ales că ai avut (şi o să mai ai) de tras de pe urma greşelilor tinereţii. Din care n-ai învăţat nimic.

În fotbal sunt câteva legi nescrise. Una spune că dacă ai luat un cartonaş galben, nu mai faultezi foarte dur, pentru că arbitrul te-a luat la ochi şi te va elimina sigur la recidivă. Sau mai pe româneşte, ,,cine s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt”. Dar nu, la toate astea Mutu e …surd! El parcă nu e român şi nu joacă fotbal, să le ştie… Cred că trebuie să privim cazul Mutu fără patriotisme deşănţate, dar şi fără a-l transforma într-o victimă, pentru că nu e. Cel mult una a propriilor slăbiciuni şi vanităţi.

Ca încheiere, îmi vin în minte vorbele lui Cristi Chivu, care spunea că întreabă medicul echipei dacă are voie şi când foloseşte gelul de păr! Chiar, de ce la Chivu nu am auzit niciodată de astfel de probleme?