La 20 de ani de la Revoluţie, Alexandru Dalea rupe tăcerea
A fost o revoluţie. Aşa ne place să credem nouă, celor care am fost în 21 decembrie 1989 pe stradă. Când Ceauşecu era încă la putere, iar noi nu ştiam cum vor evolua lucrurile, ce se va întâmpla cu noi. Nu ne-a păsat de consecinţele gestului nostru. Pentru că am simţit că nu se mai poate. Pentru că nu am putut face altfel. A fost, cum am mai spus, momentul de măreţie al Făgăraşului. Comparabil cu alte momente de măreţie ce vin din istoria sa. Un moment la care cel ce scrie această introducere e mândru că luat parte. Dar, la fel ca şi voi, cei mulţi care aţi fost atunci în stradă, subsemnatul nu e şi nu a fost un om prea curajos. Dar atunci m-am simţit apărat de corpurile miilor de oameni care au ieşit în stradă. Împreună, am avut curaj, împreună, atunci, am fost uniţi şi am REUŞIT. Dar, fiecare luat separat nu ar fi avut, cred, niciodată, curajul să iasă singur în stradă. Aveam nevoie de o scânteie, de un ,,catalizator”. De nişte oameni care să aibă curajul nebun de a fi primii. Şi să aibă îndrăzneala de a-i chema pe ceilalţi alături. Asemenea oameni sunt rari. Unii au murit, alţii au părăsit deziluzionaţi România. Mai sunt şi alţii, rămaşi, dezamăgiţi, în ţară. Dar ei nu prea mai ies în faţă. În timp, evenimentele s-au estompat, succesiunea lor nu mai este foarte clară, mai ales a momentelor de început. Asupra paternităţii lor planează unele dubii.
Un astfel de om, de un curaj aproape sinucigaş şi de o moralitate fără dubiu, este profesorul Alexandru Dalea. Asupra rolului său determinant în declanşarea manifestaţiei din 21 decembrie 1989 nu există putinţă de tăgadă. De asemenea, asupra statutului său de opozant al fostului regim. Deranjat de unele afirmaţii din presa locală în decembrie 2009, făcute de unii participanţi la acele evenimemte, domnia sa ne-a remis spre publicare un comunicat, considerat un drept la replică. În egală măsură o punere a lucrurilor la punct, acest adevărat memoriu este şi o emoţionantă privire asupra vieţii şi carierei sale, petrecute, până în vara lui 1990, pe meleaguri făgărăşene.
Menţionez, pentru cei care se îndoiesc de veridicitatea documentului, că mă aflu şi în posesia variantei pdf a acestuia, ce conţine scrisul şi semnătura olografă a autorului. Citiţi, judecaţi şi luaţi aminte!
Dan CIOCOIU
Nu îmi pot imagina că actuala Constituţie a României nu garantează libertatea de exprimare şi nu îmi pot imagina că Legea Presei nu garantează dreptul la replică. Eu sînt cetăţean român. Bazîndu-mă pe aceste două drepturi cruciale, cer ca aceste rînduri să fie făcute publice integral şi fără nici o modificare.
Prof. Alexandru Dalea
Nürnberg, 14.02.2010
Revoluţia Anticomunistă Făgărăşană
Unele precizări şi o mărturisire – făcute de profesorul Alexandru Dalea
Autoamăgirea este polimorfă şi seducătoare. Polimorfă prin natura fundamental cuantică a psihismului.
Seducătoare prin repetare pentru că satisface iluzorii necesităţi ale sinelui degradat, prin corupţie, la eu-l separat. Polimorfismul o face extrem de greu de identificat, iar seducţia o face irezistibilă. Aşa că autoamăgirea se practică masiv şi curent. Este “pîinea cea de toate zilele” a eu-lui separat. Eu-l separat şi alter-itatea se presupun, se condiţionează şi se generează reciproc fără ca, prin această dialectică subiacentă, să fie, împreună, Realul. Sistemul lor sub-ontic este factic pînă la ficţiune. Aceste gînduri teoretice mi-au venit citind două articole apărute, unul în “Monitorul de Făgăraş” (MdF) pe data de 15 dec. 2009, altul în “Bună Ziua Făgăraş” (BZF) pe data de 22 dec. 2009, articole trimise mie din America de d-l Nicolae Visea. Neavînd Internet, nu am avut cunoştinţă de aceste articole. Înainte de a face precizări la cronologia evenimentelor şi la faptele reale petrecute în decembrie 1989 în Făgăraş, doresc să fac o precizare a termenilor în care mă exprim. Eu numesc faptele de pe 21 şi 22 dec. 1989 în Făgăraş Act Revolu]ionar Anticomunist şi nu Revoluţie Anticomunistă Făgărăşană. Pentru că Revoluţia Anticomunistă Făgărăşană a început pe data de 30 dec. 1947 – instaurarea Republicii (horribile dictus) – cînd s-a constituit, practic simultan cu aceasta, Rezistenţa Anticomunistă din Munţii Făgăraşului şi a culminat cu Actul Revoluţionar Anticomunist din 21 – 22 dec. 1989. În toţi aceşti ani şi în zilele însîngerate şi întunecate ale acestor ani, Ţara Făgăraşului a dat jertfe de vieţi şi de destine pentru împlinirea idealurilor dreptăţii sociale, a libertăţii şi demnităţii persoanei şi pentru lumina credinţei în natura divină a vieţii să triumfe. Jertfa de vieţi şi de destine din Ţara Făgăraşului şi din toate părţile României este creatoarea libertăţii de azi a cetăţenilor României, fie ei născuţi români, unguri, saşi, şvabi, ţigani sau de alte neamuri. Istoria nu are dreptul să uite Rezistenţa Anticomunistă din Munţii Făgăraşului şi nu are dreptul să uite Actul Revoluţionar Făgărăşan din decembrie 1989.
***
Am aflat cu stupoare că s-au distribuit “Diplome de Revoluţionari”. Dumnezeule Mare – pînă aici s-a ajuns cu neruşinarea! Păi, d-lor diplomataţi ai revoluţiei, dacă v-ar fi atins numai umbra bunului simţ aţi fi fugit în Patagonia ca să nu vă ajungă o atît de mare ruşine. Dar nu, voi vă simţiţi bine şi vă bălăciţi în neruşinare. Nu vedeţi că sînteţi victime ale autoamăgirii?! Şi, ca victime ale autoamăgirii, minţiţi, pe zi ce trece, mai mult şi mai fantastic, mai neruşinat.
D-l de sine diplomatat al revoluţiei, Stelică Săpătoru, este numit în BZF iniţiator (se înţelege că al Actului Revoluţionar). Ce aţi iniţiat d-voastră, d-le de minute revendicator, în dec. 1989? Ce? D-voastră aţi fost, în măsura în care aţi fost, unul din multele sute de făgărăşeni ieşiţi în stradă şi care, prin acest act, şi-au riscat viaţa. Toţi şi fiecare dintre ei şi nu numai unul anume sau altul anume. Revoluţia nu a făcut-o Săpătoru, nici Androne, nici Dalea, nici Orban. Revoluţia au făcut-o toţi cei ieşiţi pe stradă şi toţi cei care, nefiind în stradă, au ieşit pe balcoane cu lumînări aprinse. Şi ei au făcut Revoluţia. D-lor diplomataţi ai revoluţiei, de ce faceţi curăţenie etnică în Actul Revolu]ionar Făgărăşan din dec. 1989? De ce? Nu se pomeneşte nici un ungur, nu se pomeneste nici un sas. Şi asta în Făgăraş, oraş cosmopolit (în sensul corect, deci bun al termenului). Făgăraşul s-a născut şi s-a dezvoltat cosmopolit. În Făgăraş au trăit şi au muncit creator împreună încă de la început şi români şi unguri şi saşi. De unde aceasta intoleranţă etnică? Autoamăgirea, această forţă malefică vă împinge şi la asta. Şi vă împinge la a inventa merite ce nu le-aţi avut, la a inventa „grupuri de acţiune” care nu au existat.
În MdF sînt numit „lider politic al Grupului Gigi Androne”. Aceasta este o infamie şi un nonsens. Infamie pentru că un atare grup nu a existat, ceea ce implică cu necesitate că eu nu am existat (în sensul strict ca persoană de acţiune). Nonsens pentru că în regimul totalitar naţional-comunist nu era posibil, principial nu era posibilă, existenţa liderilor politici necomunişti, sistemul neconcepînd pluralismul politic. Pluralismul politic ar submina totalitarismul naţional-comunist şi, într-un proces cvasiexponenţial, l-ar anihila, trimiţîndu-l la muntele de deşeuri ale istoriei. Ceea ce, sugerez a se remarca, s-a şi întîmplat. Cu d-l diplomatat al revoluţiei Gigi Androne am avut de-a lungul anilor, unele sporadice întîlniri, dar nu am lucrat niciodată împreună, organizat şi subversiv.
Se pomeneşte, atît în BZF cît şi în MdF, cu insistenţă un himeric grup de acţiune Săpătoru. Nu am avut cunoştinţă de existenţa unui asemenea grup şi nu am lucrat, deci, cu un asemenea grup. Cu d-l de sine diplomatat al revolu]iei Săpătoru nu am avut contacte deosebite şi despre o conlucrare strînsă pentru Revoluţie nici nu poate fi vorba.
În ce mă priveşte d-l de minute revendicator Săpătoru face afirmaţii mincinoase ce nu le pot trece cu vederea. În MdF afirmă că, în vara 1989, aş fi scris pe zidul Liceului Radu Negru „Jos Ceauşescu” şi că aş fi scris şi pe conducta de aburi. Sînt minciuni care nu mă ating, neavînd nimic comun cu mine. Adevărul despre scrierea pe ziduri în Făgăraş este următorul. Cu circa o săptămînă înainte de începerea lucrărilor Congresului al XIV-lea al P.C.R., eu, Mişu Dalea şi Orban Ladislau am căzut de acord că trebuie să ieşim în stradă cu pancarde şi să cerem abolirea din Constituţie a punctului care desemna P.C.R. ca unică putere politică din România. Trebuia să ieşim pe 20 nov. 1989, prima zi a Congresului. Pentru că trei eram prea puţini, am contactat pe d-l Florin Enache care, după cum auzisem, se opusese în şedinţa de partid realegerii lui Ceauşescu. Întîlnirea a avut loc în garsoniera mea din blocul A turn din Tudor Vladimirescu. D-l Enache şi-a declinat participarea la această acţiune, spunînd că defapt el o va propune pe tovarăşa Ceauşescu. Deci am rămas în continuare trei. Fapt pentru care am hotărît să nu ieşim ziua cu pancarte, ci să ieşim noaptea şi să scriem pe ziduri. Ceea ce am şi făcut. Eu şi fratele meu de arme Laci Orban, în cartierul 13 Decembrie, Mişu Dalea cu un prieten al lui (cu care făcea lucrări de zugrăvire) în zona Bisericii Brâncoveneşti. Asta a fost în noaptea de 19 spre 20 noiembrie. Laci Orban a scris pe restaurantul Transilvania „Jos tiranii” şi pe Liceul Radu Negru tot „Jos tiranii” deşi eu îi sugerasem să scrie „Jos analfabeţii” (numai că analfabeţii era prea lung şi nu mai avea destul zid!). Eu am scris pe o casă „Jos hoţii” şi pe poarta directorului combinatului Şuteu, (care era la Bucureşti, la Congres) am făcut o cruce mare neagră. Pe conducta de aburi nu am scris. M-aş mîndrit s-o fi făcut, dar nu am făcut-o. Deci afirmaţiile fantastului domn Săpătoru privind scrierea pe ziduri în Făgăraş sînt în întregime neadevărate.
Vine la rînd acum chestiunea manifestelor. Şi, în MdF, vine iarăşi de minute revendicatorul domn Săpătoru şi începe încă din 1988 activitatea împotriva comuniştilor (atît de perfectă în subtilitatea ei că nu s-a simţit) şi începem să facem manifeste – adică şi el făcea manifeste. Mai mult însă scria Cristi Tătaru, ba 200 în MdF, ba 300 în BZF şi asta pe noapte (se înţelege, deci, că mai multe nopţi). Adevărul este că într-o seară, pe la mijlocul lui decembrie, scriam în garsoniera din Tudor Vladimirescu cu Mişu Dalea manifeste, cînd a sosit Cristi Tătaru şi ni s-a alăturat. E adevărat că, neavînd mănuşi, am tras ciorapi pe mîini pentru a nu lăsa amprente. Asta a fost o singură dată cînd am scris manifeste împreună cu Cristi Tătaru. Unele manifeste le-am lipit, noaptea, pe stîlpi prin oraş, eu, Mişu Dalea şi Laci Orban. Restul de manifeste le-am aruncat într-adevăr peste gardul unităţii militare din Tudor Vladimirescu. Dar pentru asta nu am fost nici chemat la miliţie, nici bătut. Iar atotfabulatorul domn Săpătoru nu are nimic de a face cu acele manifeste. Povestea cu lucrarea despre concepţia mea despre lume şi viaţă este cu totul şi cu totul alta. Legături peste hotare nu aveam de nici un fel, numai unele cunoştinţe care plecaseră şi care mai veneau cînd şi cînd în vizită în ţară, dar asta e altceva. Malefica forţă, autoamăgirea, lucrează din plin în cazul Săpătoru. El trebuie să ştie totul despre toate. Mai ales cînd nu ştie nimic. Un singur exemplu: afirmaţia că aş fi scris pe conducta de aburi. Eu nu am scris pe conducta de aburi şi nu am afirmat niciodată în faţa nimănui că aş fi scris. De unde ştie d-l Săpătoru că eu am scris? Din generatorul de minciuni megalomanic autoamăgitoare.
Eu nu aveam radio (şi Securitatea ştia asta). Dar Europa Liberă o ascultam. şi anume la vecinul meu de palier, ing. Ciprian Florea. Cipi Florea, zis între noi şi Cipriotu, s-a dovedit a fi un ardelean de mare caracter, cu un simţ al umorului foarte rafinat şi un prieten de nădejde, pe care te puteai baza. Eu am avut întotdeauna încredere în el şi m-am şi bazat pe el. La el am ascuns caietele cu textele din Nae Ionescu, în 1985, cînd au venit să-mi percheziţioneze garsoniera locotenentul de securitate Rus din Făgăraş şi un căpitan de Securitate din Braşov (nu i-am reţinut numele). Ei veniseră sub pretextul că sînt informaţi că eu manipulez şi depozitez valută şi reviste porno. Eu ştiam însă ce căutau ei. Şi ce căutau ei se afla ascuns la Cipriotu, pentru că nu am putut pur şi simplu să le arunc şi să scap de ele. Tot Cipriotu este singura persoană căreia i-am arătat manifestele scrise cu letraset (Lettres assettes) prin 1986. Cipriotu m-a acoperit şi bag mîna în foc că nu m-a „ciripit” în nici o parte. Fain fecior Cipriotu! Cinste lui şi să-i dea Dumnezeu sănătate!
Înainte de a părăsi subiectul percheziţie, doresc să scot în evidenţă un fapt semnificativ şi foarte important. În cursul percheziţiei, care a durat în jur de patru ore, căpitanul de la Braşov a spus la un moment dat: „Vedeţi, dom’ profesor, la putere oamenii vin şi pleacă. Ceauşescu este acum la putere. Mîine poate să nu mai fie. Pe noi nu ne interesează cine este la putere. Pe noi ne intereseză ca sistemul să dăinuie” (nu sînt vorbele lui, însă sensul spuselor, cu siguranţă). Am rămas siderat şi n-am avut replică. Spre norocul meu, nu am avut replică. Abia după ce au plecat, fără a găsi ceva incriminator, am înţeles prin ce pericol trecusem. Căpitanul îmi întinsese o periculoasă momeală. M-au chemat în continuare la Securitate, pe strada Inului, să dau declaraţii sub presiune. Într-o zi, i-am spus lt. Rus că am nevoie de timpul şi energia mea şi că voi redacta concepţia mea despre lume şi viaţă, pe care le-o voi pune la dispoziţie dacă mă lasă după aceea în pace. D-l Rus a primit propunerea. Aşa că am redactat textul şi i l-am înmînat (un amănunt picant: textul ce l-a primit d-l Rus a fost transcrierea în curat, efectuată de prietena mea de atunci, Mariana Grama, după ciornele mele; aşa că dacă au făcut analiza grafologică, au luat plasă, nu era scrisul meu!). Deci textul, ce l-am intitulat „Concepţia despre lume şi viaţă a profesorului Dalea”, nu m-au pus ei să-l scriu, aşa cum fals apare în MdF, ci l-am scris din proprie iniţiativă pentru a scăpa de sîcîielile lor. Şi de data asta, de sine diplomatat al revoluţiei Săpătoru, ştie totul fără să ştie nimic.
***
Cu circa două săptămîni înaintea revoluşiei, am folosit ocazia că Laci Orban era în posesia cheii apartamentului unei studente la Braşov şi ne-am întîlnit, în acel apartament din 13 Decembrie, eu, Mişu Dalea şi Laci. Laci adusese un maldăr de almanahuri ce aveau pe prima pagină portretul lui Ceauşescu. Am tăiat portretele şi am „pictat” gratii pe portrete. Am aşteptat să se usuce vopseaua şi am plecat, eu şi Mişu Dalea. Laci Orban a rămas să facă ordine şi curăţenie şi a luat, la plecare, toate portretele cu Ceauşescu după gratii cu sine şi le-a ascuns acasă, sub covor.
***
Că adunarea de comemorare a morţilor de la Timişoara va fi la Big a fost de la bun început stabilit, aveam şi semnul cu mîna deschisă ce arăta 5, la 5 la Big. Despre Corso nu a fost nicicum vorba. Nu ştiu cine lansase însă şi această ştire falsă, aşa că înainte de 5 a trebuit să trec pe Corso şi să fac la lume semnul cu mîna deschisă: ,,la 5 la Big, la Big!”
În dimineaţa zilei de 21 decembrie, am mers în centru pentru că trebuia să facem cît mai larg cunoscută adunarea de la 5 la Big şi să rezolvăm chestiunea tragerii clopotelor la biserici. Intrînd în Negoiu, m-am aşezat la o masă unde se aflau deja George Constantin şi Stelică Săpătoru. Le-am spus şi lor despre adunarea comemorativă de la 5 la Big, invitîndu-i prin aceasta să participe. După care am ieşit. (Convingerea mea este că atunci a luat d-l de sine diplomatat al revoluţiei Săpătoru pentru prima dată contact cu mişcarea revoluţionară incipientă din Făgăraş. Poate că mă înşel. Dacă mă înşel, îmi cer iertare. Aceasta este însă convingerea mea.)
M-am întîlnit apoi cu Mişu Dalea şi cu Günther Stefani zis şi „Mîţu ăl mare”. Discutînd chestiunea tragerii clopotelor la biserici, am hotărît ca eu şi Mişu Dalea vom merge la bisericile ortodoxe, Mîţu va merge la saşi, la Biserica Evanghelică şi va încerca să găsească pe cineva pentru Biserica Catolică (Pater). Dacă mă înşel în privin]a lui Mîţu, rog să fiu corectat şi cel care a fost la Biserica Evanghelică să spună adevărul. Pînă atunci, ramînem la versiunea cu Mîţu, pentru că cineva a fost cu siguranţă la Biserica Evanghelică, aceasta fiind singura care la ora 5 a tras clopotele. La Biserica Brâncovenească, preotul ne-a promis să tragă clopotele şi ne-a vîndut 250 de lumînări (clopotele însă nu le-a tras). La Biserica Ortodoxă din Codru Drăguşanu nu am înregistrat nici o reacţie pozitivă. A rămas ca Mîţu să meargă la Biserica din Cimitir. Din cîte ştiu eu, nici o biserică ortodoxă nu a tras clopotele. Preotul din Cimitir însă a fost cu noi, în stradă, la Revoluţie. El a spus în stradă, la Biserica Brâncovenească, Tatăl Nostru şi nu preotul de la această Biserică. Iarăşi ştie Săpătoru totul despre toate fără să ştie nimic. Iar lumînările ce au fost date oamenilor la Big nu au fost cumpărate de el.
Adevărul este, pînă la urmă, simplu. Nu cred că este cu adevărat important cine şi cîţi au fost cîteva minute singuri la Big. Cu adevărat important este că n-am rămas singuri. Că după cîteva minute de friguroasă singurătate, am avut căldura inimilor deschise ale fraţilor ce au venit şi au participat. Asta este cu adevărat important. Doar am cîntat cu toţii „Desteaptă-te Române” într-o emoţie la unison, înălţătoare şi purificatoare. Asta nu v-o amintiţi, d-lor diplomataţi ai revoluţiei!
După aceasta, am spus oamenilor că ne întîlnim şi mîine la aceeaşi oră. Cineva a spus însă: „De ce mîine? Să mergem acum să-i dăm jos! Să mergem la partid!” şi, pentru că ideea ni s-a părut la toţi bună, am zis să mergem la partid! Şi am mers. În timp ce se forma coloana pe şosea ca să mergem la partid, au sosit în viteză TAB-urile de la unitatea militară din Tudor Vladimirescu. Nu ştiu cu ce intenţie au intrat atît de brutal în coloana de oameni. Din fericire, oamenii s-au ferit la timp şi nu a fost nimeni lovit. TAB-urile au luat poziţie în faţa sediului P.C.R. care era şi Primărie, iar noi ne-am masat peste drum de ei, în Piaţa Republicii. În faşa Primăriei s-a format un cordon de miliţieni. Am constatat că între ei nu era nici unul care să fi făcut rondul prin oraş şi prin aceasta să fi avut probleme cu populaţia. Probabil că au fost toţi scribi de prin birouri. Asta arată că d-l Luca, comandantul Miliţiei şi apoi al Poliţiei, avea cu adevărat inteligenţă politică.
Se lăsase o linişte extrem de tensionată cînd, la Primărie, s-a spart un geam. A fost un şoc teribil pentru toţi şi ar fi putut fi fatal. Dintr-un impuls dincolo de raţiune, am sărit şoseaua în cîţiva paşi şi m-am postat în faţa miliţienilor, spunînd oamenilor că nu ei sînt vinovaţi, ei îşi fac numai meseria, vinovatul este Ceauşescu, el trebuind să cadă. Copleşitoarea tensiune s-a destins simţitor, am reintrat în rîndul manifestanţilor şi am hotărît să mergem să scoatem oraşul în stradă. Am mers spre intersecţia Negoiu – Garofiţa, unde unii voiau la Miliţie, ne-am opus din răsputeri şi am orientat coloana spre Liceul Radu Negru, pentru a merge în 1 Decembrie şi apoi în 13 Decembrie. Cînd am ajuns, pe 1 Decembrie, spre linia ferată, a apărut în coloană Laci Orban cu steagul tricolor fără stemă. Cu Tricolorul Găurit! Laci Orban adusese şi portretele lui Ceauşescu după gratii şi le-a dat manifestanţilor. Asta aţi avut, d-le diplomatat al revoluţiei Androne, nu un tablou, ci un portret tăiat dintr-un almanah şi pus de noi după gratii. Domnilor istorici, vă rog să luaţi notă: la Făgăraş, pe 21 decembrie 1989, noi am avut în stradă Tricolorul Gaurit, simbol al Revoluţiei noastre Anticomuniste.
O bună parte din noi am mers din 1 Decembrie în strada Gării pentru a reveni în oraş. Aici ne-au ajuns TAB-urile. Cînd au făcut joncţiunea cu noi au oprit şi, din primul TAB, a ieşit, prin turelă, un maior de blindate (cred că îmi amintesc că se numea Radu, maiorul Radu; a fost şi în FSN-ul provizoriu, imediat după Revoluţie) şi-a ridicat căciula cu stema de maior şi a spus „Armata e cu voi”. Noi toţi am răspuns într-un glas „Armata e cu noi”. Deci, la Făgăraş, pe 21 decembrie 1989, Armata a fraternizat cu revoluţionarii. Şi asta vă rog, d-lor istorici, să o consemnaţi. Şi spun cu revoluţionarii şi nu cu manifestanţii, pentru că, încă din strada 1 Decembrie, cei ieşiţi în stradă ca disperaţii ce nu mai puteau accepta un sistem bazat pe minciuni, furt, manipulare şi crimă, au scandat „Jos comunismul!”. Acesta este actul prin care disperaţii au devenit revoluţionari. Acesta este actul eminamente revoluţionar. A cere „Jos comunismul!”.
Din strada Gării am mers în strada Tudor Vladimirescu unde, ajunşi la Biserica Brâncovenească, am oprit, toată lumea a îngenuncheat şi preotul din cimitir a spus Tatăl Nostru. După acest act de închinare la Atotputernicul, mulţi au depus lumînările la troiţă şi s-au dus la casele lor. Eu m-am găsit cu Mişu Dalea care era cu un cunoscut. Acesta mi-a spus că nu e bine să merg acasă, în garsonieră, e mai bine să merg cu Mişu, la el acasă, şi să înnoptăm acolo. Am găsit că are dreptate şi am mers la el. Locuia într-un apartament într-un bloc de patru etaje din Tudor Vladimirescu, nu departe de blocul A turn unde locuiam eu. Aici, d-l de sine diplomatat al revoluţiei Săpătoru fantazează, întrecîndu-se pe sine. Cît de grea a fost noaptea aceea în turnul Bisericii Evanghelice nu ştiu. Eu nu am înnoptat în turnul Bisericii Evanghelice. Şi, la drept vorbind, mă îndoiesc foarte tare că el a înnoptat acolo. (Perfida, atotprezenta autoamăgire la lucru!)
A doua zi, pe 22 decembrie, puţin după 9, am ieşit în oraş şi am mers în centru, unde am cumpărat, în libraria Facla, două „Omagii” ale „tovarăşului”. Episoadele cu „Omagiile” nu fac obiectul fantazărilor d-lor diplomataţi ai revoluţiei, aşa că le las deoparte. În jur de ora 10, s-a format din nou o coloană şi ne-am îndreptat, trecînd din nou pe 1 Decembrie, spre Combinat, pentru a scoate lumea în oraş. Înainte de a ajunge la bifurcarea Hurez – Combinat am zărit o Dacie care venea dinspre Hurez şi care făcea semnale cu luminile. Ajungînd la noi, a oprit. Cel ce şofa a coborît şi ne-a strigat „A căzut tiranul”. În acel moment, coloana a părut că explodase. Unii fugeau în extaz, strigînd „A căzut tiranul”, alţii au pus panourile cu realizările socialismului la pămînt şi le-au călcat în picioare. După această descărcare euforică, ne-am reîncolonat şi am mers spre Combinat. În dreptul Şcolii Generale, am făcut joncţiunea cu coloana care venea deja din Combinat şi, împreună, ne-am întors în oraş. După trecerea pe sub podul căii ferate m-am întors să văd cîţi veneau cu noi şi am rămas înmărmurit: toată şoseaua, pînă la fabrica de fulgi, era o masă compactă de oameni. Străzile pînă la Primărie erau înţesate de lume. Piaţa Republicii era o mare de oameni. Cred că în acea zi au fost în stradă, în Făgăraş, mai bine de 10.000 de oameni. Actul nostru Revoluţionar Anticomunist a fost unul autentic. Cei ieşiţi în stradă în 21 decembrie au fost cu toţii nişte disperaţi cinstiţi. Cei ce s-au bucurat cu noi în 22 au fost oameni normali, obişnuiţi, nemanipulaţi de nici un fel de forţe oculte.
***
A rămas să fac judeţ cu minciunile ce privesc direct persoana mea.
Nu am fost un pedagog foarte bun, cum vrea să ştie MdF. Nu am fost nici măcar un bun pedagog, pentru că nu am avut răbdarea caracteristică şi necesară unui bun pedagog, eu repezind şi ironizînd elevii. Asta este profund anti-pedagogic. Am înţeles prea tîrziu că elevii vin la şcoală să înveţe şi nu să dea zilnic examene. Funcţia fundamental pedagogică a profesorilor şi învăţătorilor este de a găsi mijloacele adecvate ca elevii să înveţe în orele cît sînt la şcoală. Asta nu am făcut şi din această cauză, elevii mei au pierdut cu mine şi nu au cîştigat. Îmi pare nespus de rău. E posibil să fi fost simpatizat de elevi, sau de unii dintre ei, dar simpatia în rîndul elevilor este pentru un profesor, de cele mai multe ori, o notă proastă şi una bună. Respectul pentru calităţi pedagogice dovedite ar fi cu totul altceva. Am dat ceea ce se numea “meditaţii” şi am primit bani pentru asta. În garsoniera mea aveam, cît pare asta de neobişnuit, patru piese de mobilier ce poartă numele curent de scaune. E adevărat că două dintre ele erau mai tot timpul ocupate de cărţi. Pe caietele cu texte din Eliade, Cioran, Nae Ionescu şi sanscrită nu am permis nimănui să se aşeze. Copii manuscrise după Noica nu am avut de ce să fac, operele lui fiind publicate şi eu avînd cărţile lui. Pe Noica, spre marele meu regret, nu am reuşit să-l întîlnesc niciodată, iar la înmormîntarea lui, cu toată părerea de rău nu am putut fi prezent. Cine a frecventat “Negoiu” şi alte locaşuri asemenea nu are calificarea morală să-mi amintească de „căderile mele în patimă”. Despre asta pot să vorbesc eu însumi cu obiectivitate şi detaşare.
La adunarea de la Casa de Cultură, pentru strîngerea de semnături pentru punerea mea în libertate, s-a făcut o afirmaţie pe care citind-o, am rămas perplex. Eu am fost, nici mai mult, nici mai puţin decît şef de promoţie (se înţelege că la facultate). Dumnezeule Mare, de unde atîta pornire spre mistificare!? Păi fraţilor, eu am fost foarte departe de aşa ceva. Între noi fiind vorba, eu am repetat anul III… Staţi! Nu e cazul să mă lapidaţi pentru asta! Departe de a fi o catastrofă, asta s-a dovedit pentru mine pînă la urmă o binefacere. Am stat în Cluj un an în plus,care a însemnat un an în plus în Biblioteca Centrală Universitară. Şi asta mi-a făcut cu adevărat bine. Pînă la urmă, i-am păcălit pe universitarii clujeni şi mi-au dat diplomă. Iar la şcoala chimică, începînd să predau fizica, am început, încetul cu încetul, chiar să pricep cîte ceva din ce va să zică fizica. În orice caz, destul cît să nu mă fac de rîs în faţa clasei. Metoda însă vă sigur că este bună, funcţionează sută la sută: dacă cineva vrea cu adevărat să înveţe ceva, dacă vrea cu adevărat să priceapă ceva, trebuie să înceapă să dea lecţii despre asta. Succesul este garantat.
Arestat am fost nu în timpul evenimentelor din Piaţa Universităţii, ci pe data de 18 februarie 1990, în Palatul Victoria, reşedinţa de pe atunci a Guvernului provizoriu FSN. În Palatul Victoria, contrar afirmaţiilor mincinoase, strînse ca probe în dosarul meu penal, nu am comis distrugeri, ci m-am opus distrugerilor. Nu m-am opus însă aruncării pe fereastră a “operelor tovarăşului Ceauşescu”. Asta nu o consider distrugere. Tot acolo, în Palatul Victoria, am elaborat şi redactat „Declaraţia în opt puncte a protestatarilor din Piaţa Victoriei”, declaraţie care a fost citită la televiziune de un student şi dată seara pe post, la o oră cînd noi cei din Palat, eram în curs de arestare. Am fost ţinut 37 de zile în arestul de la subsolul Poliţiei Capitalei. După punerea mea în libertate provizorie, am aflat de fenomenul „Piaţa Universităţii” şi mă mîndresc să fi fost un Golan a Pieţei Universităţii, eu mergînd în fiecare sfîrşit de săptămînă în „Zona liberă de neocomunism” din Piaţa Unversităţii pînă la brutala ei „demontare” de o mineriadă (din cele multe) ale fostului ministru ceauşist, emanatul (foarte rău mirositorul) Revoluţiei, Ion Iliescu, vinovat de crime capitale şi imprescriptibile.
***
Am ajuns acum la mărturisirea promisă la început. Iat-o.
Nu am fost informator nici al Securităţii şi nici al Miliţiei. Am făcut armata (şase luni) la securitate, la arma „Miliţie” pentru că nu am avut de ales, nu eu am vrut asta, ci ei au vrut-o. Datorită acestui fapt, în 1978, maiorul de miliţie Tăutu a făcut o tentativă de a mă racola ca informator al lui. L-am refuzat categoric. Fapt pentru care am fost urmărit sistematic de miliţie, şicanat şi provocat. Am răspuns întotdeauna la provocări (de unde se vede că nu am fost un om cu adevărat inteligent) şi am primit sistematic amenzi pînă în pragul revoluţiei. Nu am avut contacte şi legături cu nici un fel de forţe, mai mult sau mai puţin oculte, nici cu KGB si nici cu CIA. Am ieşit în stradă din disperare şi din neputinţa de a mai accepta naţional-comunismul ca sistem bazat pe minciună, furt, manipulare şi crimă.
***
Mai am acum de răspuns inteligentului Făgărăşan, care este sigur că am fost turnator la Secu şi că am luat şi bani pentru asta, numai pentru că nu am venit niciodată în ţară după stabilirea mea în Germania.
Inteligenţa Voastră Sclipitoare, cînd am venit în Germania, am mers direct la Zirndorf, unde m-am predat şi am solicitat azil politic. Mi s-a ridicat paşaportul românesc şi am primit un act de identitate german provizoriu. La trei zile după ce am dat interviul, mi s-a acordat azilul politic şi ca urmare, am primit un act de identitate german în toată regula. Se numeşte Reisepass şi este unicul meu act de identitate, atît pentru Germania cît şi pentru celelalte ţări. Pe o filă al acestui act stă scris: „Gültig für alle Länder ausgenommen Rumänien”. În traducere: „Valabil pentru toate ţările, cu excepţia României”. Eu nu am, deci, dreptul formal de a merge în România. Aş fi putut face şi eu ca unii, care avînd şi ei un asemenea act de identitate, au primit de la ambasadă viză pentru România şi au mers în ţară. Nu am făcut-o pentru că:
1. nu ar fi fost principial corect faţă de autoritatea germană, care mi-a acordat azil politic tocmai pentru faptul că în Romania îmi era periclitată libertatea
şi
2. nu mă cheamă nimic în România.
La alegerile din mai 1990, cetăţenii liberi ai României, cu adevărat liberi, au pus în fruntea ţării un criminal calificat: pe Ion Iliescu. Şi spun “criminal calificat” pentru că Ion Iliescu este direct vinovat de tot sîngele ce a curs in România după fuga dictatorului. Maşinaţia cu teroriştii, pusă în operă de Iliescu şi acoliţii lui pentru a accede la putere, a-şi asuma puterea şi a şi-o asigura, este o crimă imprescriptibilă. Ion Iliescu s-a făcut vinovat în doua rînduri de crima de înaltă trădare. Prima dată, pe 22 decembrie 1989, cînd a cerut să fie chemati ruşii pentru a ne “ocroti” de terorişti (de teroriştii pe care îi inventase şi îi pusese tocmai el la “lucru”). Să-i inviţi în 1989 pe ruşi să ocupe militar România, şi asta numai pentru a accede la putere, este o crimă capitală. Nu ar fi fost pentru prima dată cînd ruşii şi-ar fi pus la Bucureşti cozile de topor la putere. Pentru că Ion Iliescu a fost în mod dovedit coada de topor a lui Gorbaciov, asta a dovedit-o el însuşi fără putinţă de tăgadă, cînd a semnat cu Gorbaciov, în numele României, tratatul de aservire a României Rusiei Sovietice. Aceasta a fost a doua crimă de înaltă trădare a lui Ion Iliescu. Prima dată ne-a salvat de ruşi generalul Guşe. Cetăţeni liberi ai României, aveti a-l ţine pe generalul Guşe in recunostinţă fără uitare. A doua oară ne-a scăpat de ruşi un cetăţean pe numele lui Boris Elţîn. Comică istoria asta cosmică, nu-i aşa?! … Şi ironică, usturător de ironică. Am fost scăpaţi de ruşi de către un rus care, fără multe fasoane, l-a pus pe reformatorul salvator al comunismului Gorbaciov, l-a presat între filele cărţii de istorie. Aveţi, cetăţeni liberi ai României, a aprinde şi pentru el o lumînare în decembrie.
Şi pentru că cetăţenii liberi ai României l-au pus de trei ori pe un criminal în fruntea ţării, nu am, Inteligenta Voastră Sclipitoare, nici o chemare de a merge în ţară. Domnilor diplomataţi ai revoluţiei le spun: luaţi aminte şi nu mai minţiţi. Minciuna este o crimă capitală. Pentru că este crimă împotriva Informaţiei. Şi Informaţia este substanţa metafizică a lumii. Luaţi aminte!
***
Fratelui meu de arme, Laci Orban, îi cer iertare pentru puţinătatea rîndurilor ce i le-am consacrat. Am avut de corectat multe neadevăruri puse pe seama mea. Şi vreau să-l consolez pentru faptul că nu a fost niciunde pomenit. Faptul că nu ai fost pomenit, frate Laci, este pînă la urmă un cîştig. Nu s-au pus în circulaţie pe seama ta minciuni şi neadevăruri. În afară de marele neadevăr ce constă în omisiune.
A scris aceste rînduri Alecu Dalea, fost profesor la Şcoala Chimică din Făgăraş.
Nürnberg, 14 februarie 2010.
SS indescifrabil
Loading ...
-9 °C
Vant: 7 km/h, bate dinspre S
Presiunea atmosferica: 772 mmHg
Vizibilitate: 3 Km
Umiditate: 60 %
Temperatura de roua: -12 °C
Multumesc Dl. profesor Dalea
Am citit rândurile dvs. cu sufletul la gura, mânat de dorinta de a-mi completa lacunele. Maiorul acela de care vorbeati lt.col. Radu Alexandru a murit ulterior intr-un accident de masina la intrarea in Fagaras, lânga Fântânita Mândrei . T.A.B.urile aveau misiunea ingrata de a impiedica savârsirea actelor de vandalism si multumesc cerului ca nu s-a intimplat asta, poate se repetau scenele tragice din alte orase. In acele clipe toti aveam nervii intinsi, imi amintesc si de unele gesturi care puteau avea implicatii grave: de soldatul as spune nevinovat, care acolo in fata sediului comunist a fost scuipat de un cetatean din multime sau de altul care umbla cu o bricheta aprinsa inapoia T.A.B.ului unde este si motorul.
Poate stiti si nu vreti sa scrieti sau poate nu stiti, dar pe timpul manifestatiei din centrul orasului, era un grup format din cadre ale M.I. si personal al Ocolului Silvic ( personal ii cunosc, traiesc bine mersi promovate si cu diploma de revolutionari) dispuse in ochiurile de la podurile caselor din zona centrala. Grupul a fost constituit din initiativa lor si avea misiunea de a fotografia capii manifestatiei si eventual sa traga asupra manifestantilor daca actiunile acestora degenerau. Poate au facut si poze care acum nu mai sunt dar mutumesc lui Dumnezeu ca nu si-au adus la indeplinire a doua misiune, ar fi iesit macel.
Dar acum cand valul uitarii s-a asternut peste o parte din amintiri, megem inainte.Iertam poate cu prea multa usurinta, gandidu-ne ca poate fara sa vrem denigram si a reabilita va fi nai greu.
Cu deosebita stima
un fagarasan
Multumesc Dl.profesor Dalea
Am citit precizarile si marturisirile despre revolutia din 21 Decembrie 1989 (Fagaras) Nu stiu prea multe despre ce s-a intamplat in Fagaras dar stiu ce am trait in Brasov si sint fericit ca mai este cineva dispus sa faca precizari la adresa adevarului. Se pare ca multi dintre noi au uitat sau vor sa uite acele momente din diferite motive .Eu am un gust amar si un sentiment de rusine mai mult dezamagire pentru ce s-a intimplat dupa 21 Decembrie 1989 poate ca nu mai sint obiectiv acum dupa 20 de ani dar inca am incredere in sentimentele mele! Nu cred ca puteam face mai mult la 22de ani!
Cu stima stima Florin
Dreptul la replica Profesorului Dalea
Cu respectul cuvenit unor asemenea oameni care au fost intradevar initiatorii miscarilor decembriste in anul de gratie 1989, vreau sa fac insa citeva completari cred eu necesare.
O sa ma refer la armata, adica la cei care atunci au servit ca si cadre militare la unitatea din tudor.
Nu cred nici o clipa ca in afara de Locotenent Colonelul Secretar de Partid al Unitatii…. nu imi amintesc numele lui, sau C.I.-stul unitatii, ….sincer vreau sa nu-i dau nici lui numele, mai era vreunul dintre ofiteri, subofiteri sau maistrii militari care sa incline inspre regimul comunist. Va pot spune eu :”Nu mai era niciunul”.
Cunosc foarte bine discutiile particulare dintre acesti oameni pentru ca am facut parte din echipa lor, fiind unul dintre “cei multi” ai acestei unitati.
Nu cred insa nici o clipa ca armata a fost o secunda impotriva populatiei in Fagaras.
Primaria orasului a fost “militarizata’- aparata de armata, inca din noaptea zilei de ajun. Profesorul Dalea poate confirma asta. Nu li s-a permis accesul celor care au vrut sa vandalizeze, sau sa “ia” lucruri din Primarie.
Un episod cu gust amar-comic, imi aduce aminte de o bucata de hirtie, de fapt era o jumatate de pagina, semnata de profesorul Dalea–cel putin asa sustinea detinatorul ei, nu-i cunosc semnatura profesorului, si avea o stampila cu FSN, parca — prin care impricinatul voia un aparat video si un televizor, cu care, dupa spusele lui, urma sa faca o discoteca a “tinerilor revolutionari” la Casa de Cultura.
Armata nu a facut altceva decit sa opreasca vandalizarea de orice fel a unor obiective din oras, care tentau pe unii dintre conlocuitorii orasului nostru.
Slava Domnului ca si-a facut datoria cum se cuvine.
E greu de pus in balanta faptele si aportul fiecaruia la evenimentele din aceea perioada. De aceea eu cred ca trebuie respectati toti FAGARASENII deopotriva pentru modul in care s-au comportat in aceea perioada, excluzind insa de aici pe cei citiva inregimentati in aparatul de partid in aceea vreme. Nu erau multi, poate citeva zeci de persoane, dintr-un total undeva aproape de 40.000 de locuitori.
Durerea cea mare e alta. Apar acum dupa 20 de ani, persoane care au “ocolit bunul simt Fagarasean’ si isi aroga dreptul de a fii urmasul celor multi care au participat la evenimente. Bineinteles o fac acum, ca si atunci, interesati material. Pacat!
Oricum trebuie amintit ca sint multi fagaraseni care au profitat de “ramasitele” regimului (ramasite materiale) ca sa isi ingrase bugetul personal.
Asta e una dintre rusinile acceptate de Fagaraseni, fara nici cea mai mica opozitie. Si nu se opun nici in momentul de fata.
Vreau sa inchei cu citeva rinduri despre orasul meu natal, asa cum il vad eu.
Orasul are un potential fantastic, atit industrial cit si turistic. Lipsesc insa initiativa si determinarea oamenilor. Toti ca unul nu gindesc decit la buzunarul propriu, si cum sa-si insele partenerul de afacere. Sincer sint din ce in ce mai putini oameni sinceri in acest oras. Toti vor o bucata din el dar nimeni nu da nimic inapoi acestui oras. Sa nu fiu inteles gresit. Conlucrarea intre oameni poate da roade. A gindi impreuna cum sa aduca afaceri in oras e mai benefic decit lupta dintre “afaceristii” orasului.i asta indiferent de culoarea afacerilor personale.
Va salut cu respect pe toi fagarasenii deopotriva.
Suntem fericiti ca ne-am omorit conducatorul in ziua de craciun.
Suntem liberi ca pasarea cerului:nu ne mai da nimeni apartamente,locuri de munca.Copii nostri termina o facultate si pleaca in alte tari sa faca munci ingrate.
Moto:cu asemenea conducatori o sa ajungem o tara ca cele din america latina.
Distractie ieftina,foame,furturi iar bogatii o sa traiesca in palatele lor facute din falimentarea tarii.
Mai recunoscut, aflat temporar in Canda am mai mult timp liber si pot sa intru pe net. Un cadru militar mai ales acum dupa iesirea la pensie, nu are nimic de ascuns. Cei ca prof. Dalea care au iesit sa manifesteze cu pieptul dezgolit impotriva regimului comunist iata cu ce s-au ales. Departe de tara, departe de cei cu care au suportat rigorile regimului comunist, astazi sunt singuri printre straini.
P.S. Secretarul de partid era col. D.M., iar C.I.stul unitatii lt. col. O.T. Nu am dat decat initialele pentru a nu l-i se face rau de catre mine
Nu stiu daca domnul profesor citeste aceste comentari. Dar, pentru cei care citesc pot sa va spun ca este om om prea modest pentru ceea ce este cu adevarat. Multi elevi l-am iubit pentru ca ne-a deschis noi orizonturi culturale si spirituale atunci cand asa ceva era interzis. Era ca “o gura de aer”, ne spunea multe informatii la care nu aveam acces. In cazul meu, la finalul ultimului an de liceu mi-a spus ceva legat de muzica, care mi-a schimbat radical viata. Mi-a insuflat incerdere in mine, ca de altfel la multi altii si doar o vorba de-a lui a putut sa-mi schimbe destinul. Astfel, m-am pus pe lucru si am devenit profesionist in domeniul muzicoterapiei, pentru acesta ii sunt profund recunoscator. Nu pentru reclama, ci doar ca sa vedeti ca este adevarat, puteti cauta pe internet-muzicoterapie sau numele meu. Asemenea “povesti” au multi altii ca mine, fosti elevi. Nu am mai stiut nimic despre dansul, iar acum sunt bucuros ca am citit aceste randuri despre alta latura, de luptator anticomunist, pe care o stim cu totii.
Perceptia este un proces subiectiv.Profunzimea ei este determinata de acuitatea mijloacelor de investigare cu care ne-a inzestrat Creatorul.In consecinta,realitatea reflectata,este diferita de la un subiect la altul.Nimeni nu poate pretinde ca stie totul despre un fenomen sau despre un eveniment oarecare,cu atat mai putin despre o miscare sociala,proces atat de complex.Insa,faptele si autorii lor raman,evident,percepute si interpretate subiectiv.Autenticitatea faptelor poate fi denaturata, din ignoranta sau intentionat,in functie de intresele celui care le prezinta………………………………………………………………………………….In legatura cu evenimentele premergatoare manifestatiei din 21 dec.1989,din timpul si de dupa acestea, fiecare poate sa scrie propria istorie,iar aceasta istorie devine credibila daca ea concorda cu realitatea.Intr-un episod din relatarea d-lui Alecu Dalea apare si numele meu,motiv care face obiectul inrventiei mele.Intr-o dupa amiaza de noiembrie,a venit la mine un tanar si mi-a spus ca profesorul Dale vrea sa stea de vorba cu mine.In gasoniera din bl. turn erau 3 sau 4 persoane;prof.Dalea,d-l Misu Dalea si ceilalti.Am fost invitat sa particip la o manifestatie anticomunista care uma sa aiba loc a dua zi o data cu inceperea congr. al XIV-lea al PCR.Reactia mea a fost prompta.Am spus ca este prematur sa iesim in strada ptr.ca ne vor aresta si toata activitatea noastra se va sfarsi si ca este mai bine sa actionam din umbra.Toti participantii la discutie au fost de acord.Nu le-am spus ca eu am scris pe conducta de termoficare si pe gardul din spatele stadionului si pe ziduri.Am cazut de acord sa continuam sa scriem mesaje anticomuniste.Este adevarat ca eu am spus ca nu pot sa particip ptr. ca am familie (ei erau necasatoriti) si nu pot sa plec de acasa, in puterea noptii, fara motiv.Dar, de aici, si pana la afirmatia…”D-l Enache si-a declinat participarea la aceasta actiune spunand ca de fapt el o propune pe tovarasa Ceausescu”.. este o diferenta totala.Dumnezeule Sfant! Mi se opreste respiratia.Nu mi-am imaginat ca o asemenea trasnaie ii poate trece cuiva prin minte.Dar,cum spuneam, relitatea se percepe individual iar deasupra a toate care sunt,Dumnezeu sta sa ne judece…………………………………………………………………….Ar mai fi multe de spus, despre intalnirea de pe Corso,ptr.ca acolo se stia(?) ca are loc intalnirea iar eu am spus ca spatiul e mic si nu ne putem dispersa in caz de pericol,despre asezarea in genunchi,umar la umar, in piata din fata BIG-ului,despre noptile “de foc” din Primariei cand soldatii dormeau cu arma in mana si,lasati-ma sa fiu sceptic, nu sunt sigur daca vroiau sa ne apere sau sa ne incatuseze a doua zi,despre marturisirile unei securiste in legatura cu conexiunile ex dir. Suteu cu securitatea si munitia ascunsa in zidurile Manastirii Sambata,despre cele 6 sau 7 revendicari dintr-o Proclamatie locala, citita de la balconul Primariei, and so on……………………………………………….De-a lungul anilor am am expus parerile personale in publicatiile locale in legatura cu actul revolutionar fagarasan.Sunt binevenite marturisirile prof. Alecu Dalea si sper ca vor pune capat imposturii iar pe impostori ii va timite la locul lor;in nimicnicie…….Actul revolutionar romanesc s-a sfarsit brusc in urma unei diversiuni abominabile soldata cu o lovitura de palat.Revolutia a ramas un VIS neimplinit.Punctul nr.8 al Proclamatiri de la Timisoara a fost eludat cu marsavie si cei care trebuiau sa raspunda pentru dezatrul(economic,moral) al Romaniei au pus mana pe putere iar rezultatele sunt cele pe care le vedem………….Octavian Florin Enache,Atlanta;07 Martie 2010.
Va salut d-nule Enache. Sunt de acord ca (si aici o sa va citez, cu permisiunea dumneavostra): “Cei care trebuiau sa raspunda pentru dezastru… au pus mana pe putere, iar rezultatele sunt cele pe care le vedem…” La 20 de ani de la “evenimente” foarte multe intrebari nu si-au primit raspunsul. Intorcandu-ne la evenimentele din acea vreme, trebuie sa marturisesc existenta unui mare MISTER(pentru mine), si anume inrolarea dumneavoastra in nou creatul partid al nomenclaturii comuniste FSN, cel ce a pus mana pe putere. Cred ca au trecut suficienti ani si ati reusit sa faceti ordine in propriile optiuni politice (de acum apartin istoriei). Poate imi satisfaceti curiozitatea si veti relata si despre aceasta alegere “misterioasa” (odioasa).
Dumnezeu sa binecuvanteze pamantul Americii; ne suporta pe toti…
Nicolae Visea, Dearborn, MI. USA
Ma tem ca s-a strecurat o eroare. Intalnirea si discutiile s-au desfasurat cam altfel decat stipulate de cei doi domni Dalea si Enache.
Impreuna cu d-nul profesor voiam sa iesim pe 20 nov., asta o discutasem cu o seara inainte intalnirii pomenite, dar eram prea putini. D-nul Dalea a trimis pe cineva sa-l contacteze pe d-nul Enache. Intalnirea a avut loc anterior in “Distrugatoru”. Noi patru la o masa, (d-nul Dalea, Misu Dalea, eu si Nelu “zugravul” – nu-mi mai amintesc numele intreg), d-nul Enache la o alta. S-a stat cateva minute bune asa. Ne indoiam deja ca ne va contacta. Candva d-nul Enache s-a ridicat si a venit catre noi spunand in soapta ca aici e prea periculos de discutat, Dascalul a propus garsoniera sa. Acolo s-a pus imediat pe tapet punctul 1 din ordinea de zi. D-nul Enache si-a declinat participarea la o demonstratie in strada. Dar nu invocand pentru asta motivul “Elena Ceausescu”. Dansul ne-a spus ca e urmarit de secu si ca asta ne-ar pune in pericol pe toti. Printre celelalte motive invocate au fost si starea civila a dansului. Dupa ce s-a vorbit de strategiile de scris pe ziduri si manifeste, l-am intrebat ce amploare a avut opunerea lui celebra la realegerea lui Ceausescu? Intrebarea era legitima, caci un asemenea act de curaj ar fi costat pe oricine libertatea in modul cel mai urgent. Ori d-nul Enache era in libertate. Atunci d-nul Enache ne-a raspuns ca dupa cateva interviuri la secu deocamdata s-a scos basma curata, el defapt zicandu-le si in sedinta PCR ca se opune realegerii tovarasului Ceausescu, insa o va propune in alegeri pe tovarasa Ceausescu. De aici confuzia de perceptie si coroborarea eronata a d-nului Dalea. Pe D-nul Enache l-am mai intrebat si daca stie cine a scris pe conducta si pe zidul din fata liceului RN, a negat, dar ne-a reamintit metoda scrisului (patratoasa) si greseala ortografica “voita” a autorului (s-a scris CEAUSECU sau ceva asemanator, o litera lipsea). D-nul Enache a stat ceva mai mult de-o jumate de ora si a plecat. Am ramas cam desumflati de neparticipare dansului, insa m-am bucurat sa-l revad pe 21 dec. seara cand a iesit in mijlocul manifestantilor, alaturi de d-nul Profesor.
Domnilor,
am toata stima pentru cei care au scris mai sus,dar….imi pareti niste naivi…dupa parerea mea ,aducindu-mi aminte de ceea ce s-a intimplat in dec.89, structurili au utilizat “grupul Dalea” pentru a legitima actiunea foarte bine pusa la punct , de …”schimbarea regimului”…in seara de 20 dec si dimineata urmatoare au fost gasite in autobuzele care circulau regulat in oras mici biletele in care se vorbea de “adunarea” de a doua zi ….ori nici unul dintre “initiatorii” prezentati mai sus nu si le asuma….inseamna ca “meseriasii” si-au fact datoria in mod magistral….imi amintesc de domnul Enache care , intocindu-se la un sfirsit de saptamina din “parlimentul” Romaniei, relata unui cunoscut pe un ton foarte surprins si revoltat despre ..”ce fac astia acolo , mai”… “astia” fiind colegii parlamentari ai dinsului…se pare ca in naivitatea dinsului credea ca “astia” sunt acolo pentru “binele boborului”…probabil de aceea nici unul dintre “brandurile” revolutiei fagarasene n-au reusit sa se “realizeze”in Romanica dupa rivulutie si scriu de pe alte meleaguri…o seara buna Domnilor..
Domnilor
manifeste s-au gasit si in alte locuri. Pe la BIG, in statii de autobuz, in cartierul Florilor. Deviati de la subiect, cititi ca 20 de ani nici macar impostorii locali nu si le-au revendicat. Deci au aparut toate magistral de la “meseriasi”? Sa fim seriosi.
Sant mandra ca-i cunosc pe “cei de-atunci si acum de pe alte meleaguri” Respect!
O noapte buna puilor!
Tacerea mea de-a lungul acestor 20 de ani,a creat premiza unor scenarii care mai de care mai fanteziste.Este vina mea,in totalitate.Este dreptul fiecaruia sa creada ce vrea despre unul sau altul dar, este inuman sa expui o parere public,fara sa ai certitudinea veridicitatii ei.N-am incercat sa clarific lucrurile crezand ca nu am obligatia sa dau nimanui explicatii,EU fiind raspunzator de propriile mele fapte.Am gresit.Devenisem o persoana publica si trebuia sa lamuresc lucrurile de la bun inceput.Mi-am facut de multe ori un fel de “Satira duhului meu”datorita firii mele; introvertit,necomunicativ,insingurat,inclinat spre reflectie si meditdtie.Am pierdut enorm cu un astfel de comportament……………………………………………………………….In general, judecam si analizam intamplarile post factum,iar concluzia este,de cele mai multe ori eronata,deorece circumstantele initiale pot deveni perimate la data analizei…..Este adevarat d-le Visea,trebuia lamurita problema apartenentei(?!) mele la FSN.Era,indiscutabil,de neinteles;eu fiind impotriva comunismului,sa ma inrolez intr-un partid care,dupa un timp,devine fieful scursorilor securisto-comuniste……………Cand ne-am intalnit la d-l Dalea pe 20 nov.’89 am discutat si despre faptul ca la Sibiu si Iasi se cunstituisera niste grupuri care actionau sub denumirea de Frontul Salvarii Nationale si,urma sa-i contactam.S-a pus in discutie ca lozincile de pe ziduri sa fie asumate de FSN.Dar oamenii uita.Dupa prinderea si executarea lui Ceausescu s-au infiintat sute de partide.Luase nastere CPUN apoi CFSN grupari in care au fost inrolati toti fostii disidenti politici.D-le Visea;faptele istorice ne arata ca intotdeauna cand o forta revolutionara castiga puterea, cei invinsi si vinovati, se furiseaza sub aripa invingatorilor.Nu e vorba despre mine ,ci incerc sa demonstrez ce s-a intamplat cu FSN initial.Oamenii n-au inteles jocul malefic de culise.Iliescu a trnsformat FSN in partid politic,partidele istorice reinfiintate in jurul marilor dizidenti polilici- seniorul C, Coposu,I.Diaconescu,S.Cunescu si mai putin R.Campeanu, au fost intesate de securisti si comunisti.In grupul parlamenter fsn Bv.majoritatea eram tineri recunoscuti ca anti comunisti si putin mai varstnicii, ing. V.Munteanu fost dir. la Steagul si mazilit din cauza evenimentelor din ’87 si scriitorul brasovean Ion Itu.Cand am ajuns la Bucuresti ne-am dat seama ca majorit.judetelor erau reprezentate de nomenclaturisti.Acesta a fost motivul pentru care s-a scindat fsn-ul.Probremele nu trebuie judecate grosier.Parlamentar fiind am actionat dupa cum m-a indemnat constiinta,am insistat alaturi de av. Ion Banu din Sibiu si multi altii,pentru aplicarea pct.nr.8 din Proclamatia de la Timisoara pentru ca am considerat ca era conditia esentiala pentru democratizarea Romaniei.Cand am vazut ca ne luptam cu morile de vant m-am convins ca nu se poate face mimic si am plecat din Parlament.Masinatiile erau clare:jocuri de culise,tergiversare,amanare sine die..Dupa aceea ati vazut si dv. car era componenta partidelor: comunisti sadea, securisti ,delatori,tortionari etcetera…………………………. SA lamurim problema “ERORII” despre care face vorbire d-l Orban.Dar,mai intai sa vedem ce spune d-l. despre mine,citez:”zicandu-le si in sedinta pcr ca se opune realegerii tov. Ceausescu (n.a. atentie) INSA O PROPUNE IN ALEGERI PE TOV. ELENA CEAUSESCU”.No comment! Ii las pe cititori sa traga concluzia.Da,d-le orban, s-a strecurat o imensa,o diabolica,o incalificabila,o josnica eroare………………………………Sa mergem pe firul evenimentelor.Este usor sesizabila insinuarea si ideea insidioasa care se degaja din afirmatia; …”caci un asemenea act de curaj ar fi costat pe oricine libertatea IN MODUL CEL MAI URGENT.ORI DL. ENACHE ERA IN LIBERTATE.Aici e dilema.De unde si judecada simplista ca as fi fost securist altfel,trebuia,in opinia d-lui,sa fiu la puscarie.Jalnic rationament. ………………………………………………………………….Dupa sedinta cu pricina am ramas singur,toti m-au ocolit. Apoi d-le Orban am fost trimis la Serv, de psihologie(al dracu’ securist eram) sa vada daca sunt zdravan la cap.O fi constatat ca sunt normal si m-au transferat la Superfosfat(ce martir eram eu,Instigaorul).O scurta precizare.Presiunea unui risc asumat de un grup este mai usor de suportat decat presiunea unui risc asumat individual.Asa ca,d-le d-le Orban,daca as fi fost securist cum insinuati dv.,cu siguranta ca baieti cu ochi albastri,ar fi scos “materialele”pe taraba ptr. deliciul amatorilor.In concluzie,nu-mi “puneti” in gura ce n-am rostit nici in somn, pentru ca este irational.Chestiunea cu propunerea ceauseascai este o plasmuire a dv.Martori sunt cei peste 100 de oameni care au fost de fata.Am osingura intrebare.Credeti in Dumnezeu?Sa auzim de bine! F.O. Enache,Atlanta, Georgia.
Mandro draga ,
mai bine trageai un pui de somn si poate,dupa, intelegeai mai bine ce am scris…si eu ii cunosc ,pe unii bine ,pe altii chiar foarte bine si am spus ca-i stimez ,chiar foarte mult pentru ceea ce sunt ca oameni si pentru curajul pe care l-au avut…doar ca persist in ideea mea(poate parea o tzara ingusta) ca au fost utilizati de “meseriasi”…fara ca asta sa le scada cu ceva meritele…somn usor , drajii nosti’…
Interesanta polemica…
Salut, cu multumirea ca in cele din urma nu lasa sa fie dat uitarii adevarul istoric, dar mai ales ca nu permit mistificarea adevarului, pe cei care au fost initiatorii actului anticommunist din decembrie ’89 la Fagaras.
Mai apoi salut presa fagaraseana, unde se publica, printre altele “Iliescu este un criminal”, aceasta (de netagaduit in veridicitatea ei) afirmatie dovedind ca macar dreptul la cuvantul liber este consolidat in Romania de azi. Chiar si faptul ca putem sa ne duelam in idei (cei care le avem, ca sunt si cei care doar scriu)pe acest forum, este tot un castig, si il datoram tot celor care au fost un catalizator pentru noi (aproape) toti, in acele zile!
In continuare salut pe Puiul de Somn (si replica ei) careia cu totala lipsa de gentilete puiul pasarii aceleia care nici macar cuib nu este in stare sa-si faca i se adreseaza cu “mandro”… badarania camuflata de acest ton glumeto-proletar este dezonoranta, iar limbajul modificat de genul “boborul” sau “rivulutie” este intr-o oarecare masura scandalos prin faptul ca este o incercare infama de a diminua importanta notiunilor pe care le discuta. Mai pasaroiule (zeflemea voita si asumata pe deplin!) imi pare rau, dar nu apartii acestei discutii. Daca ai ceva de spus, spune frumos…. monsher! Chiar ma intreb ce fel de om esti …pardon, sunteti daca stimati niste “naivi”. Sau poate aveti niste informatii care erau, sau mai sunt inca, inaccesibile, clasificate, si atunci ei sunt cu adevarat naivi, iar noi stim cu cine polemizam. Tradare, tradare, dar sa stim si noi! A! Si inca ceva: sa intelegem ca citim din intelepciunea uni brand local realizat… local?
Invatam in continuare ca si daca nu esti din echipajul lor (al FSN-istilor) totusi sari repede in barca ce are la timona pe Iliescu, si vezi mai incolo ce se intampla… cum bate “curentul” . In Fagaras le spui ca “ce fac aia acolo mai” despre colegii parlamentari, acolo la Parlament cine stie ce le spui de stai cu ei doi ani, si dupa ce te lamuresti… evadezi de pe continent! (Aici trebuie sa fac o paranteza, caci aceasta imi aminteste de bancul cu academicianul Moisil, care intervievat despre viata personala, spunea ca el are si amanta, si nevasta…cand nu este casa, nevasta crede ca este la amanta; cand nu este cu ea, amanta crede ca este cu nevasta acasa, iar el…. este la Academie si lucreaza, si studiaza…). Onorabil este ca orice eroare, dar mai ales, vedeti bine, cele politice, sunt foarte rapid transformate in controverse, si cel mai bine este sa admiti ca ai facut o greseala, si cu asta basta… orice tergiversare naste si mai multe comentarii, dar mai ales si mai multe semne de intrebare. Fara a da nume, pot sa afirm ca este in Fagarasul acestor zile o persoana marcanta (cunoscut si apreciat pentru ceea ce face de la mic-la-mare, cum se spune), care are absolut toata stima (si “iertarea”… nu ca ar avea nevoie) mea datorita faptului ca a recunoscut ca regreta optiunile politice pe care le-a avut imediat dupa ’89. Fiti fara grije … s-a corectat dupa aceea.
Concluzie: sa multumim lui Dumnezeu ca desi munitia era de lupta, nu a fost folosita pe strazile Fagarasului, sa fim mandri ca am avut curajul sa iesim in strada, sa fim mandri ca am avut lideri vizionari precum profesorul Dalea, sa ne bucuram ca nu ne mai este frica sa ne exprimam opiniile, sa nu mintim, mistificam sau sa fabulam pe seama adevarului, si invit pe toata lumea sa ne respectam, chiar daca trebuie sa ne punem de acord cum ca nu suntem de acord!
Domnule Enache,
era cat p-aci sa rezist ispitei de-a mai polemniza cu dumneavoastra. Nu am insinuat prin nici un sens al textului meu ca ati fost securist sau turnator – asta v-ati „perceput-o“ singur. Cam atat despre magistralul d-voastra tratat.V-am cunoscut si v-am pretuit pentru curajul dumneavoastra dinainte si pana la 21 dec. ’89. Nu v-a ocolit nimeni, d-nule Enache, ati parasit singur si de buna voie intalnirea si optiunea, chiar daca ne-a dezamagit, v-a fost respectata.
Insa cu toata frica lui Dumnezeu, dupa toate comentarile teatrale despre “diabolicele perceptii” ale cel putin doi din cei prezenti la intalnirea mentionata, va suspectez acum cel putin de amnezie.
Mult stimate si iubite Domnule Vrajitoarea
ma rog de iertare , dar nu inteleg inversunarea Dvs vis-a-vis de umila mea parere …chiar eu am admis ca poate fi considerata “ingusta” datorita necunoasterii tuturor imprejurarilor in care s-au produs evenimentele…doar poate daca nu cumva spun un adevar care va deranjeaza si ar trebui sa …ma puneti la colt pt a nu fi luat in serios…parca prea sunteti interesat despre cunostintele mele in zona oculta…
Cit despre “realizarea” celor de mai sus …n-ati inteles nimic din ceea ce spun…afirmatia mea s-a dorit a fi o ironie la adresa “rivulutionarilor nenaivi” care s-au invirtit binisor in Romanica fara a avea nivelul uman al celor din “Grupul Dalea” , care nu s-au realizat aici tocmai pt ca …n-au admis compromisul …ok? Daca stimez niste naivi ? Da nenica, naivitatea nu este un hadicap si nu presupune un sens peiorativ ..ca sa intelegi ,in traducere inseamna… “neshmecher” …deci e de bine ,stai linistit…cit despre mine ..io nu sunt atit de importan incit sa-mi pot permite sa acord ..iertare cuiva…nu sunt nici preot,nici judecator,nici …Iisus… din cite stiu eu doar ei sunt indreptatiti sa acorde ..iertaciuni…s-auzim di ghini ai …iar pentru ceilalti ..Ziua buna,..
Interesant articolul scris de D-l A. Dalea, la fel si reactiile celor implicati in evenimente. Desi am fost departe de evenimentele din Fagaras descrise, totusi am aflat unele detalii de la prieteni si cunostinte. Citind articolul si comentariile de fata mi-am dat seama cat de putin stiu despre cele intamplate.
Desigur cei 20 de ani trecuti pot genera unele mici inexactitati si polemici, dar in ochi unui observator neutru totul pare autentic si extraordinar. Intr’adevar a fost un eveniment fantastic, un act de mare curaj. D-le Dalea, ati facut f bine ca ati daramat zidul tacerii!
Stima!
D-le A Dalea!
Stima ptr curaj, stima ptr adevar!
DE CE NU AU FOST VICTIME LA FAGARAS
In primul rand pentru ca demaonstrantii au inteles, ca nu trebuie sa creeze motive care sa dea posobilitatea autoritatilor comuniste sa intervina cu violenta.Actiunea de urmarire a manifestatiei a fost orchestrata cu abilitate de comitetul municipal de partid.In acest scop, un echipaj de militie a urmarit in permanenta coloana,a cules informatii pe viu,trecand cand in fata cand in spate si, probabil si filma pentru a avea probe la dosar.
Implicarea armatei
Urmarirea si furnizarea informatiilor, functionau ireprosabil pentru ca atunci cand coloana de manifestanti a virat spre stanga pe Unirii, venind de pe Alecsandri,un grup de TAB-uri veneau in mare viteza pe Tabacari.Revolotinarii au rezistat cu stoicism si cu mult curaj, acelor actiuni de indimidare,de provocare,de descurajare.Chiar in dreptul Casei de Cultura cativa ne-am asezat in genunchi in fata TAB-urilor.Au franat brusc oprind la cativa metri de noi.Multumim lui Dumnezeu ca am scapat teferi.
N-as vreau sa fiu inteles gresit.Armata a fost intr-o ipostaza delicata.Era intre ciocan si nicovala.Ea trebuiau sa execute ordinele superiorilor.A fost folosita insa ca forta de intimidare si descurajare. A doua zi conducerea U.M. a trimis un ARO la Primarie sa-i salveze pielea primarului comunist Ratoi care a fost la un pas de a fi linsat de multime.Dupa linistirea apelor c-dantul militiei a fost elogiat si,ceva mai tarziu c-dantul UM a fost ales consilier la Primarie.
Marea diversiune; atacul teroristilor
Faptul ca la Fagaras nu au ajuns arme si munitie in mainile civililor, poate fi considerat inca un motiv prin care s-a evitat o tragedie de proportii.Dupa fuga lui Ceausescu pe 22 dec.la palatul CC se faceau si se desfaceau guverne pentru a pune mana pe putere.Formarea guvernelor si preluarea puterii, nu se puteau desfasura pe muzica de dans.Asa apare marea diversiune a atacului terorist.Indivizi avand ordine clare, au jucat rolul de”fitil detonant”.Au distribuit civililor arme si munitii din dotarea Garzilor patriotice si,ce poate fi mai grav,in momente de maxima incordare,de confuzie,de incertitudine,de teama de neprevazut,decat sa ajunga arme in mainle civililor.Macelul a faost declansat prin simulatoare si focuri reale de arma, trase de diversionisti.Asemenea fapte s-au petrecut la Bucuresti,Brasov s.a.In seara de 22 dec.diversiunea putea sa aiba efecte si la Fagaras.Un individ foarte agitat,a venit la Primarie si a spus ca la Brasov revolutionarii se lupta din greu cu teroristii si, ca ar trebui sa luam si noi arme si munitie de la Garzile Patriotice, sa le distribuim revolutionarilur ca sa contracareze un eventual atac terorist.Individul ni s-a parut suspect.In timp ce avea loc un schimb de priviri si de pareri intre noi, individul s-a pierdut in invalmaseala din hol.Dupa aceea am realizat ce se putea intampla daca picam in plasa.
Eningmele dn Combinat
Si Cetate chimiei fagarasene a fost intarita cu plutoane de Garzi patriotice echipate cu arme automate si munitie.Stiu!Combinatul avea caracter special…dar(!?) In “noptie de foc”multi s-au pitulat in incaperile din incinta Directiei.Tot in acele zile conducerea combinatului(nu toti) trimitea in fiecare schimb cate unul din inginerii de serviciu, la Primarie.Cu de la cine putere?Cu ce scop?Intr-o noapte a venit un domn pe care il conosteam si statem de vorba cu el pe balconul din curtea interiora.-Ce faci pe aici? il intreb.-M-a trimis Suteu.-De ce? -Nu stiu(sic!)La un moment dat s-a auzit o rafala de arma automata din directia Postei..D-l aluat-o la sanatoasa pe scari sa-si rupa gatul nu alta.-Stai!Unadi te duci? il intreb. Imi bag p–a in ea de Revolutie.A iesit,si dus a fost.Dupa acceea s-a vehivulat ideea ca au fost simulatoare la Posta.D-l a devenit mai tarziu managerul CCh.
Fagarasul a fost printre putinele orase in care oamenii si-au manifest aversiunea fata de comunism inainte de caderea dictaturii.Cei care au iesit atunci instrada,pe 21 decembrie 1989,sunt adevaratii revoutionari.Pe ei trebuie sa-i onoram,sa-i respectam si sa le aratam recunostinta noastraCinste lor,cinste poetului anonim care a lansat distihul lozinca,”Azi in Fagaras, maine in alt oras”……
Si, asa cum grait-a marele Shakespeare: “All is well that ends well” Totul e bine cand se termina cu bine!
Sa auzim numai si numai de bine!
Florin Octavian Enache,Atlanta,Georgia.
Joi 11 Martie,2010
20 de ani de la … , 19 comentarii despre … , hai sa rotunjim!
20 de aniversari utile!
”Azi in Fagaras, maine in alt oras”
Fara comunism, fara dicrtatura, fara impostori!
Somn usor puilor!
Păcat că sunt unele neînţelegeri între cei implicaţi in actul din urmă cu mai bine de 20 de ani. Aş propune să discutaţi în persoană pentru a lămuri puţin lucrurile. Ar fi bine dacă aţi relata rezultatele discuţiilor aici, ca să ştim şi noi.
Cât despre manifeste şi faptul că nu sunt toate revendicate, cred că o parte din ele au fost aruncate de oameni izolaţi (neimplicaţi în vreun grup). Eu eram în vârstă de 10 ani pe timpul acela şi am aruncat nişte manifeste, făcute de mine, în zona staţiei de autobuze din 13 decembrie (nu mai ştiu exact ce am scris pe ele şi nici ziua când le-am aruncat dar spuneau ceva de genul “Jos Ceauşescu”)
Va salut cu prietenie dle. Profesor. Am fost elevul Dvs. la fizica (L. Industrial)…
Sunt mandru sa spun ca eu si tata, care m-a dus la Big, am fost printre primii 20 de oameni adunati acolo. A fost fantastic ce s-a intamplat, cum de la 20 de oameni s-a ajuns la cel putin 5000, care s-au plimbat prin tot orasul, schimbul de 11 din Combinat…etc.
Imi amintesc ca stateati pe un scaun, fiind mai mic de statura, si vorbeati lucruri care atunci mi se pareau incredibile, dar plutea ceva in aer…toata lumea avea un curaj nebun, o determinare fantastica.
Vreau sa-i multumesc tatei, Dumnezeu sa-l odihneasca, ca mi-a dat posibilitatea sa particip la asa ceva, inca de la INCEPUT.
Salutare Dle. Profesor
Hi Moshule , e mult de-atunci ,…. o multzime de ani , tzi-aminteshti Moshule cànd innàltzai rachete in gràdinà , cànd
jucai tenis cu Mihai ? Apropo , ce face Mihai ? ………… cu Poporul nu te mai obosi , …… e in zadar ! Un weekend plàcut , i-tzi doresc Moshule !
erich
Ma gindeam eu ca nu poti sta deoparte. RESPECTUOS te saluta STELIKA…astept un semn !
Dl Orban Ladislau as fi vrut o adresa de-a dvs ptr a va contacta.