Industria făgărăşeană moare încet

Declinul a ceea ce a fost odată industria făgărăşeană continuă aproape inevitabil. Repornirea, în toamna trecută, a instalaţiilor de pe platforma Nitroporos nu e decât o floare cu care nu se face primăvară în economia Făgăraşului. Ea nu poate să ascundă (nici nu şi-a propus) faptul că industria făgărăşeană se tot duce în jos, ca şi cum nimeni şi nimic n-ar mai putea-o opri. Situaţii mai noi sau mai vechi, păcate mai noi sau mai vechi, verdictul este acelaşi: faliment, vânzare, fabrici închise, locuri de muncă pierdute, oameni concediaţi, familii rămase fără sursă de venit. Criza nu face decât să grăbească şi să accentueze efectele nedorite ale unui management defectuos. Două ştiri au atras atenţia săptămâna trecută: activele Uzinei de Produse Speciale vor fi scoase la vânzare şi UPRUC TAP SDV a fost declarată în faliment. Chiar dacă este vorba de două situaţii diferite, efectul este unul singur: adâncirea mizeriei şi a sărăciei populaţiei din oraşul şi zona noastră.

Uzina de Produse Speciale, scoasă la licitaţie
Încă din anul 2007, Uzina de Produse Speciale din Făgăraş, care funcţiona ca filială a producătorului de armament şi tehnică militară ROMARM Bucureşti, a intrat în lichidare. Unitatea economică s-a divizat în două societăţi: prima dintre ele, Uzina de Produse Speciale, urma să preia toate datoriile vechii societăţi, prin valorificarea activelor şi terenurilor unităţii. A doua societate, denumită Fabrica de Pulberi, aflată în continuare în subordinea ROMARM, îngloba cea mai mare parte a personalului şi instalaţiile viabile, susceptibile a fi repornite într-un viitor apropiat. „Uzina de Produse Speciale a intrat în procedură de lichidare. A fost numit un lichidator judiciar. Chiar săptămâna trecută a avut loc o întâlnire, la Tribunalul Braşov, pentru a finaliza tabloul creditorilor. După aceasta, adunarea creditorilor va lua în discuţie felul în care vor fi vândute activele şi pământul care există în cadrul UPS“, ne-a spus Dorel Drăgan, lider de sindicat la Fabrica de Pulberi.

Creditori : 1. Nitramonia 2. Primăria 3…
Pentru a-şi recupera datoriile, creditorii au dat în judecată societatea. Cea mai mare datorie a UPS-ului este către Primăria Făgăraş. Este vorba de 5 milioane de lei. „Societatea UPS a intrat în reorganizare în 31 decembrie 2007. Noi suntem, după Nitramonia, creditorii numărul 2. Suntem înregistraţi pentru creanţă cu o valoare de 50 de miliarde, datorii către Primăria Făgăraş. Am făcut toate demersurile necesare pentru recuperare, din păcate, lichidatorul nu s-a mişcat atât de repede precum ne aşteptam. Noi am făcut şi o încercare de compensare, pentru o sumă de 9 miliarde de lei vechi, compensare cu fosta instalaţie de nitroceluloză, care se întinde pe o suprafaţă de 3,4 hectare. Cu această suprafaţă, am fi putut să mărim parcul industrial. Aşteptăm în momentul acesta poziţia lichidatorului. Practic, noi suntem deschişi şi am dat şi o hotărâre de consiliu pentru orice fel de înţelegere pentru a soluţiona cât mai repede această situaţie“, ne-a spus Cătălin Cârje, viceprimarul Făgăraşului.

Şi lista creditorilor poate continua. În total, Uzina de Produse Speciale are o datorie de aproape 8 milioane de lei. „Societatea a intrat în lichidare în urmă cu mai bine de un an şi jumătate şi a durat foarte mult strângerea datelor despre toţi, fiindcă sunt foarte mulţi creditori, începând cu fosta Nitramonia, Primăria Beclean, Primăria Făgăraş, inclusiv salariaţii care au fost la UPS şi au salarii restante, cât şi salarii din cadrul contractului colectiv de muncă“, ne-a mai spus Dorel Drăgan

Situaţia s-ar putea rezolva dacă lichidatorul va reuşi să vândă din activele acestei societăţi. În acest sens, acesta va organiza o licitaţie publică, începând din luna martie, în fiecare zi de joi, de la orele 14.00, până la vânzarea bunurilor societăţii.
Numai terenurile care vor fi scoase la licitaţie au o suprafaţă de peste 450 de hectare, cu o valoare de peste un milion şi jumătate de euro.

Cine sunt vinovaţii ?
Sunt mulţi, dacă ar fi să o luăm de la Ceauşescu încoace, care a construit o industrie de armament supradimensionată. Înainte de Revoluţie, eram cei mai mari exportatori de armament din fostul lagăr comunist, după URSS. Tehnologiile sunt în mare parte depăşite la această oră. Produsele nu mai au căutare, pieţele, atâtea câte au mai fost, s-au pierdut după 1990, plus că armamentul nu mai poate fi vândut oricui şi oricum, în special de când ţara noastră este membră NATO şi UE. La aceasta se adaugă şi imobilismul guvernanţilor, care nu au fost în stare să elaboreze, în 20 de ani, o lege a producţiei de armament, care să dea o perspectivă clară acestui sector economic. S-au preferat măsuri paleative, de pe o zi pe alta, într-un provizorat care continuă de aproape 20 de ani. Conducerea unităţii a încercat separarea părţii ,,sănătoase a activelor, cu şanse de repornire, de cele fără nicio perspectivă, care urmează să fie vândute, pentru plata datoriilor. Din păcate, nici instalaţiile viabile nu au avut decât o funcţionare sporadică. Salariaţii, atâţia câţi au mai rămas, se află sub protecţia unei legi speciale, care îi apără de concedieri, dar nici nu le oferă şansa de a munci, ci doar de a face …vechime. Cu alte cuvinte, nu sunt lăsaţi nici să moară, dar nici să trăiască.

UPRUC TAP SDV, declarată în faliment
Tribunalul Braşov a declarat, săptămâna trecută, falimentul societăţii UPRUC TAP SDV SA. Potrivit hotărârii, creditorii companiei trebuie să se înscrie la masa credală până în dat de 16 martie 2010. Data primei şedinţe a Adunării creditorilor a fost stabilită pentru 5 aprilie. Lichidatorul societăţii este compania Top Expert Braşov.

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a anunţat că urma să scoată la vânzare, prin licitaţie publică, pe 24 februarie, mai multe active ale companiei UPRUC TAP SDV pentru recuperarea creanţelor fiscale asupra acestui debitor. Sub incidenţa acestei măsuri ar urma să intre clădirea administrativă a societăţii, formată din construcţie şi teren intravilan în suprafaţă de 615 metri pătraţi, la preţul de pornire de 282.717 dolari americani, dar şi o hală de tâmplărie, formată din construcţie şi teren intravilan în suprafaţă de 1.858 de metri pătraţi, la preţul de pornire de 136.894 de dolari americani.

Privatizată în 2004
S.C. UPRUC TAP SDV S.A. a rezultat prin divizarea, în anul 2000, a S.C. UPRUC S.A. Făgăraş. Societatea a fost cumpărată de la AVAS în 2004 de firma Rom-Blei International SRL. Bucureşti. Au fost achiziţionate atunci, contra unei sume de 9,775 miliarde de lei vechi, un număr de 390.218 acţiuni, reprezentând 61,48% din capitalul social al S.C. UPRUC TAP SDV S.A. Făgăraş. Potrivit site-ului AVAS, condiţiile la care s-a angajat cumpărătorul au fost: realizarea a minim 70% din cifra de afaceri din obiectul principal de activitate pe o perioadă de 5 ani, respectarea drepturilor şi obligaţiilor rezultate din contractul colectiv de muncă şi menţinerea pe toată perioada realizării programului investiţional a numărului de salariaţi existent la data semnării contractului de vânzare – cumpărare, infuzie de capital de lucru şi realizarea de investiţii în valoare de 3,5 milioane de lei noi. În momentul preluării companiei făgărăşene, în societate lucrau 218 persoane, susţin surse sindicale, dar conducerea societăţii susţine că era vorba de doar 131 de angajaţi. În prezent, societatea numără aproximativ 150 de angajaţi: 80 de muncitori în fabrică, iar restul, personal TESA.
UPRUC TAP SDV produce echipamente şi piese de schimb pentru industria chimică şi petrochimică.

Mişcări de protest
Semnale că lucrurile nu merg cum trebuie la UPRUC TAP SDV au mai fost. Criza economică şi managementul defectuos au dus la mişcări de protest ale angajaţilor societăţii. În septembrie 2009, ziarul nostru a relatat despre greva spontană declanşată aici. Muncitorii reclamau faptul că nu-şi primiseră salariile de aproape 3 luni de zile. În replică, conducerea societăţii acuza criza economică şi blocajul financiar cauzat de lipsa lichidităţilor. Aceasta susţinea că are marfă vâdută şi neîncasată de mai multe miliarde de lei, cu unii dintre beneficiari ajungând să se judece şi în instanţă pentru recuperarea datoriilor. Tot conducerea societăţii susţinea că încercase şi alte mijloace de recuperare a banilor, prin preluarea de marfă în contul datoriilor, marfă ce urma să fie vândută către terţi. În cazul că aceste datorii ar fi fost recuperate, sumele încasate urmau să acopere plata salariilor şi a furnizorilor. Mişcarea de protest s-a încheiat până la urmă, dar lucrurile nu s-au îndreptat, dovadă şi anunţul de declarare în stare de faliment a societăţii.

Salariaţi intimidaţi
La începutul anului 2008, salariaţii de aici au încercat afilierea la Sindicatul Nitramonia-Rompiro. ,,Tot timpul, conducerea societăţii a avut o atitudine ostilă faţă de sindicat. Liderii sindicali de aici au fost hărţuiţi şi intimidaţi, apoi au fost concediaţi sub pretextul că li s-au restructurat posturile. Am făcut numeroase sesizări la AVAS pentru a semnala faptul că patronii nu rerspectă clauzele contractului de privatizare. S-a preferat un control din birou şi s-a dat rezoluţia de îndeplinire a condiţiilor contractuale, deşi aici societatea era executată silit pentru neplata unor obligaţii! Am făcut sesizări şi la Inspectoratul Teritorial de Muncă şi la Instituţia Prefectului. Oamenii nu aveau condiţii de lucru, nici măcar apă potabilă, lucrau peste norma de timp admisă de lege, fără a primi bani sau compensaţie în zile libere. Membrii de sindicat au fost şantajaţi pentru a se retrage din sindicat. De teamă, aceştia s-au retras, rămânând un număr foarte mic de persoane, sub cifra minimă de constituire a unui sindicat. În acel moment, după o luptă de aproape 7 luni, noi ne-am retras”, a declarat liderul Sindicatului Nitramonia-Rompiro, Lucian Cupu.

Există temerea că, falimentul odată declarat, patronii turci încearcă să cumperele activele la un preţ mai mic. ,,AVAS le-a dat aviz favorabil că şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de privatizare, deşi nu era aşa. Acum societatea a intrat în faliment şi acum AVAS încearcă să mai recupereze ceva. Foştii patroni turci şi-au făcut altă firmă cu care vor încerca să cumpere activele, la preţ mai mic”, a mai spus liderul sindical Lucian Cupu. Avantajul lor ar fi că ar plăti un preţ mult mai mic decât cel real şi că astfel vor fi exoneraţi de obligaţiile pe care le aveau la privatizare şi pe care nu şi le-au respectat: de a face investiţii, de a păstra cei 200 de angajaţi pe care îi avea societatea la momentul când a fost cumpărată de la AVAS.

Cine sunt vinovaţii?
Câteva vinovăţii se pot deduce din cele de mai sus. Indiferent că s-a numit FPS, APAPS sau AVAS, autoritatea care a vândut către patroni privaţi societăţile de stat nu a avut şi un control eficace post-privatizare. Nu s-a urmărit – şi asta la scara întregii economii naţionale!- cum îşi îndeplinesc noii proprietari obligaţiile asumate prin contract. Necontrolaţi sau controlaţi superficial, întreprinzătorii de rea-credinţă (sau pur şi simplu nepricepuţi!) au jefuit pur şi simplu obiectivele economice, ducându-le, mai încet sau mai repede, la faliment. Cu toţii au dat vina pe dificultăţi obiective, dar ,,trecătoare”, pe blocajul financiar sau mai nou, pe criza economică. Ce-a rămas în urma lor sunt fabrici devalizate şi oameni disperaţi.

Menţionăm că în pofida încercărilor noastre, nu am reuşit să contactăm nicio persoană din conducerea societăţii UPRUC TAP SDV, pentru a le vedea şi publica punctul de vedere referitor la această situaţie.
Mihaela BĂRGĂOANU
Dan CIOCOIU