Făgăraşul, ţara bunului simţ
,,Nu arunca, măi copile, ambalajul de la îngheţată pe jos! Nu scuipa pe stradă! Nu-ţi sufla nasul fără batistă, pe asfalt! Tinere, nu arunca ţigara pe jos! Omule, chiar dacă ai băut ceva, nu transforma promenada în WC public!” Sunt îndemnuri primite acasă, pe când eram copii. Sunt dojeni pe care le-am adresat unora care ignorau normele de convieţuire civilizată. Sunt observaţii pe care, mai rău, le-am primit, atunci când am greşit în public. Observaţii primite la timp sau nu. Norme de educaţie pe care le-am recepţionat cum trebuie sau nu. De care am ţinut seama sau nu. Care ne deosebesc de omul din Neanderthal sau nu. Dar ale căror efecte ne plac sau nu.
Ne place când mergem într-o ţară străină şi vedem cât de curate sunt străzile. Cât de îngrijite sunt parcurile şi spaţiile verzi. Cât de igienizat şi curat menţinut este tot ceea ce înseamnă spaţiu public. Ne place, nu-i aşa ? E drept că acolo gunoierii şi măturătorii câştigă mult mai bine ca la noi. E sigur că sunt mai mulţi ca la noi. E foarte probabil că îşi fac treaba mult mai bine decât cei de la noi. DAR, oricât de mulţi şi de harnici ar fi aceştia, dacă locuitorul acelei ţări, cetăţeanul acelui oraş, n-ar avea la rândul lui grijă de cum arată, aleea, strada, parcul, piaţa prin care trece în fiecare zi, munca măturătorilor ar fi în zadar. Oare de ce? De ce la ei, da şi la noi, nu?
Facem ce facem şi tot la educaţie ajungem. Ea este cea care face diferenţa. Diferenţa dintre un cetăţean bine crescut şi unul prost crescut. Dintre un cetăţean civilizat şi un pitecantrop modern. Dintre un orăşean autentic şi un hibrid agro-industrial, mutat la oraş, care nu mai are nimic din bunul simţ al ţăranului autentic, dar nici n-a învăţat să convieţuiască normal la bloc.
Curăţenia nu înseamnă doar lipsa gunoiului. După cum o văd eu, curăţenia înseamnă şi să nu dai muzica tare la ore mici, nici claxonul apăsat să se audă de la capul străzii, nici bocănitul în orele de linişte, nici copiii lăsaţi să zbiere în casa scării. Înseamnă şi datul zăpezii iarna din faţa casei şi îngrijirea de către toţi locatarii a spaţiului verde din faţa blocului. Şi bătutul covoarelor unde trebuie şi uscatul rufelor unde trebuie şi spălatul maşinii unde trebuie. Şi multe altele, care ne pot apropia de aspectul unui oraş din Austria sau de unul din sudul Italiei.
Aşa sunau cuvintele unui editorial publicat acum mai bine de jumătate de an. Cuvintele sale rămân valabile, vai, şi acum. Suntem în continuare agresaţi de mizerie, mojicie, nesimţire. Poate că date în vileag, aceste fapte vor dispărea, aceşti oameni se vor corecta. Poate dacă vor fi popularizate, faptele bune, normale, de bun simţ, vor fi urmate de tot mai mulţi concitadini.
Campania „Făgăraşul, ţara bunului simţ“, iniţiată de Bună Ziua Făgăraş, îşi propune, cu ajutorul vostru, să arate, deopotrivă, dovezi de bun simţ, dar şi încălcări ale normelor de convieţuire civilizată. Tot ceea ce vedeţi şi doriţi să aduceţi la cunoştinţa concitadinilor noştri, puteţi face. Că este vorba de o fotografie (chiar făcută cu telefonul mobil) sau de o povestioară, o întâmplare văzută sau auzită, ea îşi va găsi locul pe site-ul nostru. Indiferent că e de rău sau de bine. Aşadar, vedeţi, consemnaţi, trimiteţi! Să încercăm împreună să facem din Făgăraş ţara bunului simţ!
(9 voturi, media: 4,89 din 5)
Loading ...
16 °C
Vant: 18 km/h, bate dinspre S-E
Presiunea atmosferica: 760 mmHg
Vizibilitate: 16 Km
Umiditate: 71 %
Temperatura de roua: 16 °C
Aceasta campanie TREBUIE neaparat dusa si in TOATE INSTITTIILE PUBLICE din oras (in SPITAL, in special)
Vorbim de bun simt in tara in care bunul simt nu exista? Valorile nu mai reprezinta nimic, inselatorie a devenit virtute! “Unde esti tu Tepes doamne…”
Aici sunt,Doamne!!!!!!…..dar nu mai am nici o teapa ca le-au furat astia pe toate!!!!!!.
Bunul simt se invata si de la persoanele cu care intram in contact si in special de la cei care au o mare influenta asupra publicului cum o aveti voi ziarele, televiziunile,etc.As dori sa fac o comparatie intre doua situatii pe care le-am trait zilele trecute la redactiile celor doua ziare din Fagaras.
1.Monitorul de Fagaras-intru in redactie pentru a cere informatii asupra unui anunt pe care vroiam sa il public in ziar,o camera care ar trebui sa fie un loc de primire pentru eventuali clienti,plina cu fum de tigara,precizez ca si eu sunt fumatoare dar tot m-a deranjat acel aer de bodega ,toata camera de primire plina cu teancuri de fotografii ceea ce imi dadea impresia ca ma aflam in zona de lucru nicidecum in spatiul de primire,doua d-soare si un domn ,una dintre d-soare m-a intrebat ce doream ,m-am asezat pe scaun fara sa fiu invitata si am cerut pretul la o macheta si apoi la un anunt, dansa oferindu-mi preturile care erau mult prea mari pentru posibilitatiile mele, la care domnul din incapere continund rasfoirea fotografiilor fara a-mi acorda macar o privire , mi-a spus pe un ton plin de repros ca trebuie sa spun ce tip de anunt pe cat timp si ca ne putem intelegem ca la piata, precizez ca si dansul era imbracat ca la piata, desi nu as vrea sa jignesc pietarii pentru care am un mare respect pentru munca obositoare pe care o fac si printre care am prieteni. Pot sa spun ca eu inainte sa intru in redactie desi veneam de la tara si, cum se stie, in perioada aceasta drumurile sunt pline cu noroi, m-am aranjat ,m-am controlat sa nu fiu murdara, sa am o tinuta ingrijita ca doar mergeam la redactia unui ziar. Am gasit acolo aceeasi mentalitate ca la multe magazine ,birouri si chiar banci din Fagaras ,ai intrat in magazinul, biroul meu esti la mine acasa eu comand si daca nu imi place ceva la tine te pot da si afara cu un sut in dos.Ceea ce nu este chiar asa intr-un spatiul de domeniul public.
2. Ziarul Buna Ziua Fagaras -as putea sa va fac un compliment de buna purtare, eticheta si mentalitate sanatoasa un baza activitatii pe care o desfasurati. Pe scurt, birou dedicat primirii clientiilor, curat, aerisit, invitatie de a lua loc pe scaun, atentia cuvenita unui posibil client, preturi rezonabile,d-soare educate, desi si la celalalt ziar d-soarele au fost amabile si educate, un domn care se parea ca este intr-o functie de conducere desi l-am gasit la o masa de lucru, totul era ordonat, tinuta sa de om care lucreaza la o redactie ingrijita, imediat mi-a dat atentie, a chemat o d-soara care s-a ocupat de mine …si in final, am dat anuntul avand placerea de a ma simti tratata ca un client. V-am descris toata aceasta intamplare pentru ca am convingerea ca bunul simt se invata acasa, dar si din jurul tau, de la oameni cu care intri in contact si care te obliga sa ai bunul simt deoarece sunt primii care se comporta cu respect fata de tine si prin atitudinea lor te fac sa te comporti la nivelul lor de comportament. Si daca noi suntem mai lipsiti de bun simt, ei, cei care lucreaza cu noi au contact cu educatia noastra care nu toti o au la un anumit standard, ei ne obliga sa ne comportam civilizat si azi asa si maine tot la fel, eu needucatul, recalcitrantul, mojicul, invat ca vorba dulce mult aduce si respectul fata de aproapele tau e respectul fata de tine insuti. Sper ca aceasta opinie sa nu dezlantuie, cum se face la noi de obicei, comentarii, jigniri si o mie de reactii pro si contra. Cu stima, Mariana Serban
@Mariana Serban,asa ar trebui sa fie dar..e mult pana departe!.Deocamdata,cred ca ar trebui sa se aplice:” nu stii te invat-nu poti te ajut-nu vrei te oblig”.Suna cunoscut????.
numesc florin stefan, am 15ani sunt din busteni, si vin cu o mare rugaminte la dumneavoastra. vin sarbatorile de paste, iar noi nu avem ce pune pe masa . tata nu lucreaza doar mama, si lucreaza la matura pe strada in frig si ger pentru 500 de lei pe luna.tata este operat la picior.din banii acestia mama trebuie sa plateasca datoriile la magazin , datoriile la oameni care ne mai dau bani imprumut, si noi numai ramanem cu nimic.va cer ajutorul ca sa ne ajutati si pe noi cu ce puteti ca sa punem cate ceva de sarbatori pe masa. va trimit acest mesaj de la calculatorul unui vecin care ne mai ajuta si dansul din cand in cand.va rugam din tot sufletul sa ne ajutati cu ce puteti ca sa ne facem si noi sarbatorile de paste ca orice om.Am vrea si noi ca orice om sa avem si noi un cozonac si un ou rosu. dar daca nu avem nu putem face nimic. Dintr-un singur salariu, adus de mama, nu ne putem permite absolut nimic, pentru ca avem datorii la magazine care ne dau pe datorie, si trebuie sa dam inapoi si banii celor ce ne mai ajuta din cand in cand.si noi numai ramanem cu nimic ca sa ne punem pe masa de paste.Va rugam din tot sufletul, daca puteti sa ne ajutati si pe noi cu ce puteti, ca sa ne putem face si noi aceasta mare sarbatoare cum trebuie, cum si-o fac toti oameni. numai cu ajutorul dumneavoastra putem fi si noi mai fericiti de paste. daca vreti sa ne ajutati, va las numarul meu de telefon, si daca vrei sa ne ajutati, ma puteti suna 0731806200. va multumesc si cred ca aceasta scrisoare, nu o veti arunca.
La noi mentalitatea nu se va schimba niciodata ,de povesti suntem buni toti dar faptele sunt mai greu de aplicat imi pare rau sa spun asta dar asa este.
Un PARADOX ,… bunul simt in tara NESIMTIRII ,… direct in SEDIUL CENTRAL al hotiei si minciunii MONDIALE ! Este un reportaj deosebit de interesant ,… unic ! Felicitàri ! Apropo ” Florin Stefan ” ,….. nu poate sà-l ajute nimeni ? Nici chiar
Dinu Patriciu ,… nici Tiriac , parcà Tiriac a innfiat o groazà de copii nevoiasi ,… oare nici unul den sutele de milionari , ce s-au vàzut cu o multime de bani peste noapte ? Nici unul din cei ce au vile si apartamente prin Paris de un milion de €uro ,
nu poate sà-l ajute ? Nici unul dintre cei ce se plimbà cu helicopterul , nu poate renunta nici cel la o singurà orà de zbor , ce costà € 3.000 , pentru a dona acesti bani familiei sàrace ? Bunul simt ,… spui , in tara BUNULUI SIMT ? ?
E ca si cum ai spune : ” Alice in Tara Minunilor ! “
Ei,bunul simt se invata de acasa si de la scoala.mai tarziu este foarte greu sau imposibil de invatat.