E criză, nu sunt bani!

Mai nou, criza a ajuns scuză pentru orice manager, director, primar sau ministru. Scuză pentru concedieri de personal, pentru întârzieri, reduceri sau îngheţări salariale, pentru măriri de impozite. Criza a oferit tuturor celor aflaţi vremelnic într-o funcţie un alibi perfect. Dacă până mai ieri-alaltăieri (2008), răspunsul negativ, la orice cerere, era motivat: ,,nu sunt bani”, acum această scuză s-a upgradat, găsindu-se imediat şi vinovatul: ,,nu sunt bani, e criză!”. Sub acest pretext se poate ascunde orice: nepăsare, incompetenţă, deturnări de fonduri. ,,Nu sunt bani”, adică nu sunt pentru oricine, ci doar pentru ,,ai noştri”, pentru cei ,,din partea naşului”. Oricare ar fi acesta. Important e să fii în tabăra (să nu zic gaşca) lui. Pentru că ,,cine are noroc, are, cine nu,…nici carne moale”. Poate că într-adevăr nu sunt bani, dar oare de ce ne uităm chiorâş la cei care ne răspund cu aceste cuvinte, ce tind să devină lozincă? Nu e cumva ca în povestea cu Petrică şi lupul, adică pe cel care te-a minţit în mod repetat nu-l mai crezi nici când spune adevărul?

Un asemenea răspuns parcă ne determină să privim înapoi (cu mânie, cu reproş, cu regret, cu ce vreţi voi), în timpuri când ar mai fi fost bani şi nu s-a făcut mai nimic. Sau ce s-a făcut, s-a făcut prost.

Hai să ne referim strict la oraşul nostru şi la două obiective, unul ameninţat cu distrugerea ireparabilă, celălalt mort înainte de a se naşte: cetatea şi ocolitoarea.
Precum vedeţi în deschiderea ziarului, s-a încercat, din nou, atragerea de fonduri de la bugetul de stat, pentru acestea două. Răspunsul ,,portocaliu”? Cel din titlu! Previzibil dealtfel, pentru un oraş şi judeţ cu o altă culoare …citrică! Păi, să nu-ţi vină să te întrebi, de ce timp de 20 de ani nu s-a putut face ceva? Nu se putea ca pentru refacerea cetăţii să se aloce, anual, câte o sumă, din bugetul local, pentru ca străvechiul obiectiv istoric să nu ajungă în actuala stare de degradare? Că tot ne batem în piept că suntem mândri că suntem făgărăşeni. Nu, mereu altele au fost mai urgente, altele au fost mai importante.

Sau cu şoseaua ocolitoare: din 4 în 4 ani-temă de campanie electorală, apoi, tăcere! Nimeni nu mai face, nimeni nu mai ştie nimic! Iar pereţii caselor aflate în calea TIR-urilor continuă să crape, spre disperarea locatarilor lor. Prin 2000 un candidat la primărie susţinea că va face ocolitoarea în două luni de zile! Norocul lui (şi al nostru) că n-a ieşit, altfel ar fi trebuit să ne arate cum face el minunăţia asta!

Deci tot n-avem ocolitoare şi se pare că nici nu vom avea prea curând. Am pierdut timp, am pierdut bani, nu am făcut lucrurile când se mai putea şi ar fi costat mult mai ieftin. Va trebui, cum ne sfătuia premierul, să strângem din dinţi. Sau cureaua. Vorba aceea, avem antrenament: de 20 (30, 40,50) de ani tot asta facem! Unii dintre noi…