Cuvintele unei limbi sunt aidoma notelor. Poţi alcătui o melodie sau poţi produce doar zgomot…

Interviu cu traducătoarea Carmen Ciora

,,Portocala mecanică”. O sintagmă pe care mulţi o asociază fotbalului şi anume echipei naţionale a Olandei, supranumită aşa datorită culorii echipamentului şi stilului aproape fără cusur al jocului practicat. Mai puţini ştiu că această expresie vine de la titlul unui roman scris de englezul Anthony Burgess, ecranizat în anii 70 de ,,părintele”Odiseei spaţiale, Stanley Kubrick. Şi mai puţini, nedrept de puţini, ştiu că această sintagmă are legătură şi cu oraşul nostru. Asta pentru că autoarele traducerii acestui roman locuiesc sau s-au născut la Făgăraş. Se numesc Domnica Drumea şi Carmen Ciora. Cea din urmă a avut amabilitatea să-mi răspundă la câteva întrebări. Vă mărturisesc că interviul a fost realizat prin intermediul e-mail-ului. Văzând răspunsurile, o mare părere de rău m-a ,,străbătut”. Am realizat că în spatele acestora se află un om cultivat, fermecător, cu un umor savuros, chiar autoironic. Dacă nu i-aş cunoaşte energia şi verva, aş putea spune că e vorba de o englezoaică tipică! Ştiam toate aceste lucruri, dar părerea mea de rău vine din faptul că nu am reuşit să fac acest interviu prin viu grai. Dar timpul nu-i pierdut şi dacă dânsa va accepta, vom realiza şi o emisiune de televiziune. Credeţi-mă, veţi avea ce vedea! Dar până atunci, aveţi ce citi în cele ce urmează.

Să începem cu… începutul: de ce aţi ales limba engleză, ce v-a atras la ea şi de ce o iubiţi?
Să spunem că sunt atrasă în general de limbile străine. Am început cu germana, iar când am descoperit engleza şi am văzut că pot să scap de der die das, am trecut-o pe primul loc în topul preferinţelor mele.

În anii tinereţii, eraţi unul dintre cei care traducea textele cântecelor formaţiilor din Vest sau subtitrările în engleză ale filmelor de pe casete video?
Bine spus ,,anii tinereţii”, deşi sper că nu aveai intenţia să sugerezi că aş fi bătrână… Nu, nu o făceam. Textul scris are prioritate în ceea ce mă priveşte. Am fost la o premieră, la Paris, a filmului românesc ,,Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, al lui Cătălin Mitulescu, care era subtitrat în franţuzeşte şi nu am reuşit să mă concentrez asupra textului în română; citeam textul în franceză şi mi-l traduceam instantaneu.

Cum aţi ajuns să traduceţi romane din limba engleză? Pare o dragoste mai recentă, dacă mă uit pe anii apariţiilor editoriale traduse de dumneavoastră, toate după anul 2000…
De fapt, totul a început cu Domnica Drumea, fiica soţului meu, care a acceptat această provocare şi, la prima tentativă, m-am implicat şi eu, ca să descoperim că împreună alcătuim un team perfect.

Are engleza o specificitate a ei, o melodicitate aparte, un ritm unic?
Pot să spun că are. Dar nu ritmul sau melodicitatea m-au atras. Mai mult imagistica. Este o limbă extrem de descriptivă, cuvintele evocă stări, senzaţii…

E important pentru un cunoscător al unei limbi să cunoască şi istoricul acelei civilizaţii, al acelui popor?
Nu prea ai cum să te descurci cu traducerea dacă nu ai habar de felul lor de a fi, de istorie şi chiar de anecdotică.

Cum vă descurcaţi cu arhaismele englezei? Dar cu regionalismele şi termenii argotici?
Este multă cercetare. Pe lângă dicţionare, care ajută, dar nu complet, avem noroc cu internetul. Cauţi texte în care cuvântul sau expresia au mai fost folosite şi încerci să găseşti sensul cel mai apropiat.

Cum aţi ajuns să traduceţi celebrul roman al lui Anthony Burgess ,,Portocala mecanică”? Cum l-aţi cunoscut: prin ecranizarea lui Stanley Kubrick, citind romanul în original sau prima sa traducere?
Portocala mecanică a fost prima provocare. Editura i-a cerut Domnicăi o propunere de traducere. Filmul era de ani buni la Cinematecă, dar, cel puţin din ceea ce ştim noi, nu mai fusese niciodată tradus.

Ce v-a atras la acest roman dur, la fel ca şi ecranizarea sa, ce a produs scandal la lansare?
Provocarea a fost mai mult lingvistică. Limbajul era pentru română o provocare. Dacă în engleză, cuvintele ruseşti uşor englezite sunau exotic şi ciudat, în română multe slavisme există ca atare, aşa că impactul sonor nu ar fi fost atât de dramatic. Aşa că am inventat cuvinte care doar ca sonoritate să sune ruseşte. În ceea ce priveşte duritatea, pot spune, cu părere de rău, că viaţa bate filmul.

Melomanii spun că, deşi notele şi tempo-urile sunt aceleaşi, o lucrare muzicală poartă amprenta celui ce o interpretează. Cum stau lucrurile la traduceri, pentru că limba engleză e una singură şi româna tot aşa…
Cuvintele unei limbi sunt aidoma notelor. Poţi alcătui o melodie sau poţi produce doar zgomot…

Preferaţi traducerea literei textului sau a spiritului său?
O traducere ad litteram îţi oferă informaţia. Literatura nu este informaţie, este artă.

E mai uşor de tradus un roman modern sau unul clasic? Un roman psihologic sau unul de acţiune?
Nu prea contează. Ideea este să te captiveze pe tine, ca şi traducător. Sau cel puţin, aşa e în cazul nostru. Au fost cărţi la care am pornit cu entuziasm şi pe care le-am abandonat pentru că nu le găseam linia melodică.

E clar că un traducător are nevoie să cunoască la perfecţie limba din care traduce, dar mai e nevoie şi de alte cunoştinţe, conexe sau nu?
Deşi aparent trebuie să cunoşti la perfecţie limba din care traduci, realitatea este că trebuie să cunoşti la perfecţie limba în care traduci. Eu sunt departe de a cunoaşte la perfecţie limba engleză. Dar pentru asta s-au inventat dicţionarele!

Are nevoie un traducător de… sejururi în ţara din a cărei limbă traduce sau ajung convorbirile cu persoane vorbitoare ale acelei limbi (dată fiind şi ocupaţia dumneavoastră), pentru a lua contact nemijlocit cu limba vorbită în prezent, care nu mai e cea a lui Shakespeare, nici măcar cea învăţată de noi la şcoală, ci mai degrabă cea din jurnalele de ştiri şi cea din filmele lui Guy Ritchie?
Sejururi, da. Ai nevoie să iei contact cu felul lor de a fi, cu felul în care gândesc şi se comportă. Dar şi mai mult trebuie să citeşti. În spatele acestor traduceri stau sute şi sute de cărţi citite. Şi nu numai cărţi, ci şi ziare, reviste, articole pe net…

Ce vă place la britanici şi ce nu? Dar, în primul rând, sunteţi filo-britanică?
Îmi plac. Ador micile localităţi, cu universul lor rural. Eleganţa şi pasiunea cu care îşi aranjează grădinile. Ritualurile elegante şi conservatoare. De la ceai la jocul de crichet. Umorul sec. Avangardismul.

Ce părere aveţi despre traducerile filmelor de la TV? Nu v-a tentat să încercaţi?
Ca şi în lumea editurilor, ai nevoie de intrare. Habar n-am cum se lucrează. Dacă se lucrează după textul scris, am putea încerca. Dacă nu, ar fi un efort prea mare. Cel puţin pentru mine.

Cât timp vă ia traducerea unei pagini de text din engleză? Mai recurgeţi la dicţionar? Material vorbind, merită efortul sau e doar o pasiune? Se poate trăi azi din aşa ceva?
Pot face câteodată zece-douăzeci de pagini într-o sesiune, iar altădată să mă blochez la o frază câteva zile. Iar dicţionarele pe care le folosesc sunt un ditamai teancul. Şi asta, pe lângă internet…
În ceea ce priveşte partea materială, suntem departe de a reuşi să trăim din asta. Nu este un job bine plătit. Eu o fac pe lângă ocupaţia mea de bază, ca pe un hobby, am putea spune.

Clasica întrebare de final: la ce lucraţi în acest moment?
Tot pentru Editura Humanitas, ,,The Book of Fame” de Lloyd Jones. Despre celebra echipă de rugby a Noii Zeelande, All Blacks. Departe de a fi o carte sportivă, este un poem în proză extraordinar. O recomand.

Şi ca să nu fie aceea întrebarea de final, încercăm alta: de ce v-aţi implicat, trup şi suflet, în sprijinirea serilor de muzică de la Cover Club?
Pentru că merităm şi altceva. Nu ai cum să lupţi contra kitch-ului, manelelor, culturii de gang, decât ieşind cu altceva în faţă. De unde să ştii că ceea ce auzi toată ziua nu este de calitate, dacă nu auzi şi alternativa?
Cover Club este la ora asta o alternativă şi mai este şi cool.

Cărţi traduse de Carmen Ciora, în colaborare cu Domnica Drumea
„Portocala mecanica” – Anthony Burgess, Editura Humanitas, 2003
“Unchiul Petros şi conjectura lui Goldbach” – Apostolos Doxiadis, Editura Humanitas 2004
“Transgresiuni” – Sarah Dunant, Editura Humanitas 2008
“Cea mai frumoasă femeie din oraş şi alte povestiri” – Charles Bukowski, Editura RAO, 2008
“Certitudine” – Madeleine Thien, Editura Humanitas 2009
“Vieţile secrete ale îndrăgostiţilor” – Simon Van Booy, Editura Humanitas 2009
În curs de apariţie
“The Book Of Fame” – Lloyd Jones, Editura Humanitas
“Pelican Blood” – Chris Freddie, Editura Corint
Interviu realizat de Dan CIOCOIU

Stiri asemanatoare:

1. Nitroporos produce!
2. Nitroporos nu produce încă
3. Nitroporos produce din nou îngrăşământ!
4. Drama unei familii în luptă cu sistemul
5. Nu ştiu cum se face, dar în telenovele joc exact ceea ce nu sunt, adică un om bogat şi rău
6. Bătut crunt din cauza unei fete
7. Vandalii sunt printre noi
8. Făgărăşenii sunt datori vânduţi societăţii de distribuţie a apei
9. Mamă la doar 13 ani
10. Cu doar 2% din impozitul pe venit le puteţi alina suferinţa