Adevărul este că întotdeauna cultura a fost tratată ca o „Cenuşăreasă” în România

Interviu cu directorul Casei Municipale de Cultură, Mihai Giuriţan

Investiţii în infrastructură, dotări de tot felul, asistenţă socială şi multe altele (dar nu mărunte), cam acestea au fost priorităţile autorităţilor centrale şi locale. Criză sau nu. Cultura a fost întotdeauna lăsată la urmă. Dacă nu a fost uitată de tot! Pe de altă parte, în nebuna lor goană zilnică după un ban în plus, după un trai mai bun, oamenii uită să mai aibă grijă şi de suflet. Actul artistic costă, iar nevoile stringente ale traiului zilnic sunt multe. Iar banii nu ajung. Deci nevoile culturale, acolo unde ele există, sunt din nou lăsate la urmă sau uitate pur şi simplu. Şi e păcat, măcar pentru faptul că emoţia, încântarea sufletească provocată de un film bun, o piesă de teatru sau o carte bună ne pot face să trecem mai uşor peste greutăţile vieţii, dându-ne puterea de a o lua de la capăt, a doua zi. Dar aşa cum orice om care simte nevoia de a se cultiva, face cumva şi mai rupe din banii pe coşniţă pentru a-şi cumpăra o carte sau un disc, aşa ar trebui să facă şi autorităţile centrale sau locale. Pentru că nu au de-a face cu roboţi lucrători, ci cu oameni. Cât de greu este să conduci o instituţie de cultură şi cum reuşesc aceşti oameni să se descurce în aceste condiţii, aflaţi mai multe în interviul următor.

Acum câteva săptămâni, o ştire (alarmistă? tristă?) spunea că, din cauza lipsei publicului (plătitor!), exista posibilitatea ca Teatrul Naţional din Târgu Mureş să-şi suspende reprezentaţiile la Făgăraş. Cum aţi depăşit acel impas, pentru că văd că acelaşi teatru are programată o nouă reprezentaţie la finalul acestei luni, tot pe scena Casei de Cultură? Am constatat din nou că românul reacţionează în momentele limită. Poate că acea ameninţare a reuşit să mobilizeze publicul făgărăşean mai mult decât altădată. Am beneficiat şi de sprijinul unor oameni minunaţi, ca doamnele directoare Michaela Judele şi Elena Macarie, precum şi domnul locotenent colonel dr. Stelian Pantazi, comandantul Şcolii de Aplicaţie. Mă intrigă apatia şi dezinteresul manifestat pentru acest gen de spectacole de către elevii celor mai titrate colegii locale,”Radu Negru” şi „Doamna Stanca”, în condiţiile în care am fost asiguraţi de tot sprijinul din partea direcţiunilor acestora. Poate la următorul spectacol ?

Ce ne puteţi spune despre această nouă reprezentaţie? Ea se înscrie în cadrul politicii teatrului mureşean de promovare a dramaturgiei contemporane de bună calitate. Piesa ,,Butoiul cu praf de puşcă” a lui Dejan Dukovski a fost scrisă în 1994 şi a fost montată deja în Cehia, Polonia, Marea Britanie, Italia, Japonia şi , desigur, în România. Regia aparţine talentatului actor, regizor şi dramaturg al Naţionalului clujean, Sorin Misirianţu, cel care a mai fost prezent pe scena noastră cu excelenta montare a piesei „Arta” de Yasmina Reza. “Butoiul cu praf de puşcă” este o poveste care face aluzie la razboiul din Bosnia- Herţegovina, fără a avea o aşezare într-un context spaţial şi temporal concret, o poveste care prezintă destinele unor “oameni obişnuiţi”, destine ce se întrepătrund şi se despart într-o atmosferă tragi-comică şi absurdă, şi efectele lor asupra tinerilor, în general.

Textul lui Dukovski este puternic, divulgând cu duritate şi pasiune tarele unei orânduiri balcanice în degringoladă, violentă şi tragică, bazată pe forţă, în care minciuna, ipocrizia, fanatismul şi machismul constituie terenul fertil propice manifestării personajelor fantomatice din timpul şi de după războiul iugoslav.
Spectacolul se caracterizează prin ritmul tensionat, rapid şi cadenţat în acelaşi timp, prin scenografia simplă şi sobră în care modernul şi clasicul se împletesc cu o deosebită forţă de sugestie, prin maniera firească şi elegantă a punerii în scenă.

Se întrevăd şi altele, în viitorul apropiat? Dacă totul merge bine şi vom avea spectatori, sperăm să păstrăm ritmul de un spectacol de teatru pe lună. Mă refer aici la teatrul pentru adulţi, pentru că cei mici beneficiază de mai multe oferte în acest domeniu. Chiar în această săptămână, pe 18 februarie, teatrul „Arlechino” din Braşov îl prezintă celor mici pe „Dănilă Prepeleac”.